www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] Timisoara & Luminitza Cochinescu
NOPCSA on Sat, 13 Apr 2002 21:59:09 +0200 (CEST)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Timisoara & Luminitza Cochinescu


In a message dated
Mon, 8 Apr 2002 23:12:43 -0700 (PDT)
, nettime-ro-request {AT} nettime.org  writes:

"
daca pe langa Kabakov veti rasfoi cu mai multa atentie o istorie a artei contemporane romanesti va veti izbi de cuvantul Tms. poate mai mult decat va asteptati."

Timisoara a dat foarte multi artisti de calitate, dar ceea ce ma mira este faptul ca numele lui Bertalan Stefan nu a fost amintit cu acest prilej. Bertalan este piatra de temelie a artei experimentale romanesti si unul dintre cei mai autentici artisti romani pe care i-am cunoscut. Cu un an in urma l-am intilnit in Timisoara si am fost stupefiat sa aflu ca el nu putea sa gaseasca audientza nici macar in jurul celor care s-au adapat din plin din creativitatea pe care a degajat-o spiritul sau.
Ca orce artist exilat, Bertalan este confruntat cu o dilema existentiala pe care doar un effort comun de recuperare ar putea sa o rezolve. Dupa revolutie in Romania s-a creat un vacuum artistic de proportii care a facut loc unei generatii care   in afara oportunitatii de a se afirma a ramas oarba in fatza responsabilitatii  pe care o are fatza de cei care au pavat calea a spre o noua viziune in arta romaneasca. Doar o scurta privire asupra portfoliilor celor care contribuie la aceasta lista, expozitii in strainatate, bienale, burse si invitatii, arata cit de profunda a fost aceasta schimbare si cit de dinamica este acesta transformare.  Ea s-a facut cu un pretz platit de inaintasii nostri  si daca aceasta generatie nu va avea clarviziunea de a recunoaste acest lucru la timp ea va intoarce arborele genealogic al artei romanesti cu radacinile spre cer. Cu riscul de a  enerva foarte multe spirite trebuie sa spun ceea ce imi statea de foarte mult timp in git: Arta romaneasca contemporana este in degringolada! Noua generatie de artisti romani celebrati de media nu este nici mai mult nici mai putzin decit o "Duct-Tape Generation", o generatie atrasa de senzational, grabita sa se afirme cu orce pretz si gata de a calca peste cadavre pentru a-si atinge scopul. Multe dintre ideile invechite deja in Occident sint importate si exportate. UN EXPORT AL IMPORTULUI ARTISTIC, facut fara discriminare, o prelucrare care iese din aria problematica a poporului nostru. Acesta stare de lucruri nu va duce la  respectabilitate. Dimpotriva !. Raspunsul spre afirmare artistica nu sta  in numarul de expozitii in strainatate sau recunoasterea  meritului artistic peste hotare, cu atit mai mult cu cit aceasta vine sa pupe in cur valori stabilite in Occident. Criticul din Occident are un ochi exersat la valorile produse in ograda sa. El va recunoaste toate contingentzele  ce ating un demers domestic si isi va ridica palaria numai in cazurile in care v-a recunoastre ceva autenthic din exterior care vine sa complecteze ideile sale. Intr-o lume in care globarizarea sta deasupra capului nostru tot ceea ce putem face mai bun pentru prezervarea valorilor  autentice oferite de cultura si societatea in care traim este sa privim adinc in sufletrul nostru si sa facem ceea ce inima ne dicteaza. In loc de a ne arunca ofertele si portfoliile imprejur ar fi mult mai  inteligent  sa lasam pe altii sa ne descopere. Asta ar da loc unui dialog authentic in care descoperirea valorilor este un proces archeologic elevat comparat cu praful aruncat in ochi  de un demers progamatic. Stiu ca toate aceste observatii sint cuvinte grele pentru o generatie care a stat si ea la coada, dar mesajul meu vine sa o trezesca inainte ca ea sa se imbete cu apa. Redactia Secolului 21 v-a publica un alt interviu despre o actiune in satul Buzescu si eroii ei dar nu va rezolva nici problema artistica a arhitectilor care au initziat proiectul reabilitariii imaginii pe care o avem despre Romii din Romania, nici aceea a destinului unei nationalitati care lupta de ani de zile pentru afirmarea unei identitati in lume. Acesta constatare imi lasa un gust destul de amar pentru ca ma face sa ma simt ca un contribuabil indirect la promovarea unui fenomen alienabil in timp ce valori ca Timisoreanul Bertalan Stefan ramin uitate ca o marturie strinjenitoare pentru faptul ca arta are un compas ingust. In afara unei reactii spontane, ca aceea a Luminitzei Cochinescu sau a a mea , probabil ca este nevoie de mai mult. Strada Chopin din Timisoara consemneaza o valoare universala. Bertalan care a dat cei mai productivi ani din viatza sa in atelierul din Strada Chopen v-a trebui sa astepte trezirea unei generatii care sa vada ca istoria ne apartine si Bertalan a insemnat mai mult pentru Romania decit Chopen. Pentru aceasta nu trebuie sa asteptam ca polonezii sa puna numele Bertalan unei strazi din Polonia. "If not us than who? If not now , then when?" (JFK)