www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] romArta
perjovschi dan on Sun, 16 Feb 2003 15:45:06 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] romArta


Arta la Romani.

Umbla vorba prin tirg ca UAP va da Romartei spatiul Atelier 35 de pe strada Eforie. Pentru cine nu stie Romarta este un magazin de stat cu gust comunist (nu stiam ca mai exista!) iar UAP este cooperativa artistilor din aceasta tara (ia te uita ca exista!).

Insfirsit UAP isi face publica politica culturala: romARTA!

Tot pentru cine nu stie Atelier 35 este un ghetto al UAP pe motiv de virsta conceput pe vremea cind unii erau mai artisti decit altii si aveau nevoie de 3 comisii de cenzura ca s-o dovedeasca. Ca sa nu se enerveze aia tineri (cu experimentele lor) s-a hotarit la nivel national infiintarea unei parcele de nisip unde sa se joace ei cu galetusa si sa nu faca scandal ca nu sint inca membri cu drepturi depline ai breslei (adica atelier, imprumuturi in bani, burse, calatorii de studii si comenzi de stat, premii Herder si Primul loc in intrecerea socialista).

Practica a prins, tinerii s-au jucat interesant si asa s-a nascut postmodernismul romanesc.

Dupa 1989 pentru ca nu se mai putea vorbi despre expozitiile omagiale de la sala Dalles cea mai importanta sala din Romania (astazi libraria Noi) s-a vorbit despre expozitiile Atelier 35 si iar a scapat arta romaneasca cu fata curata si relativ umana.

Dupa ceva momente de confuzie in care aia tineri cu galetusa au devenit care sefi la UAP (central si local) care asistenti universitari sau sefi de departamente video si medialabuuri, arta romanesca a redevenit ceea ce era, adica o balta. Lucrurile s-au intors, cu pluta, unde-au fost cu care ocazie s-a reinfiintat Atelier 35. Din nou unii erau mai artisti decit altii. Nu stiu ce s-a petrecut prin tara dar in Bucuresti vechiul loc de joaca de la subsolul galeriei Orizont a devenit bodega, sau in fine, art-café cum e moda sa li se spuna crismelor care au atirnate pe perete niscai picturi. Asa ca UAP in marinimia lui a dat noilor tineri (Erwin Kessler) spre consumarea noilor nervi (Horea Avram), un spatiu considerat de serie B fata de alea din buricul tirgului. Dosit pe strada Eforie, noul Atelier 35 a realizat din intimplare ca este plasat intre Cinemateca, Politia Capitalei si Agentia CFR. Asta a fost cel mai bine.

Dupa ce vestitii critici de arta pomeniti mai sus si-au luat cimpii si vietile inspre lucruri mai serioase (Doctorate si Vrei sa fii miliardar) din pura intimplare ca de program curatorial nu prea putem vorbi, echipa Eugen Gustea, Matei Serban si mai spre inceputul sfirsitului Nicolae Comanescu s-au trezit (toata stima) patronind unul din cele mai interesante spatii artistice din Bucuresti. (Acum la nasoleala cica-s altii care n-au apucat sa-si faca multe show-uri)

Galeria n-avea buget (dar avea inundatii), spatiul era nasol (o frizerie cu vitrina la strada si trei stilpi exact in mijloc). Gauri in peretii nelavabili de beton nu se puteau da dar s-au dat, neonele nu mergeau dar s-au tot pus, jegul de pe jos nu l-au putut rascheta decit niste sinucigasi din occident etc. Artistii erau muritori de foame asa ca ce sa mai vorbim de echipamente si sponsori, cataloage si productie de proiecte, vrei sa mai ai video-ul ? il duci acasa in fiecare seara, n-ai scule decit pentru o zi? o zi faci, vrei presa? ti-o aduci etc. Misto si relativ independent. Unii au venit la 35 pentru ca n-au fost primiti in alta parte, altii din comoditate de virsta si foarte putini pentru ca locul avea o minima decenta. Evenimentele, care bune care asa si asa, s-au tinut lant, lumea s-a obisnuit sa vina, sa expuna, de-ai nostri cu media, de-ai lor cu pictura, olandezii, iesenii, norvegienii, super-us-ii, black light, gradini, coop-uri, patapievici. S-a expus, s-a scris, s-a filmat, s-a combatut, s-a baut vin din pahare de plastic.

Norocul Atelier 35 s-a numit Academia Bele Arte si Spataru care-sI tortura studentii cu naturi moarte si sticle verzi si mai ales degringolada expozitionala a celorlate spatii (unii cu crucea, altii cu monitorul si cei mai multi cu ficusul).

Din pacate cine sa aiba timp si energie sa faca dintr-o intimplare un program…daca merge de la sine, si citeodata merge bine, de ce sa faci dintr-un garaj haios un spatiu inteligent si o comunitate si mai inteligenta? De ce sa vrei ce “nu se poate”? Daca te lasa sa te joci de ce sa vrei noi reguli ale jocului? Daca ai un loc unde poti face sub nasul politiei tot soiul de nazdravenii, daca iriti un pic pe aia care au atelierele deasupra ori pe aia care trec intimplator pe strada ori pe aia care aud ca, se pare ca, de ce sa vrei mai mult? Daca-I mai misto ca la Simeza de ce sa fie ca la Glagow?

Nu-I suficient ca(-I) vin la vernisaj?

Ei bine nu.

Nu exista contract intre UAP si A35, totu-I pe gura si neparat favoare, astfel ca UAP nu s-a amestecat la suprafata in deciziile echipei de conducere, dar o facut-o virtos pe dedesupt (ala sa nu expuna, nu ne mai calcati pe nervi ca va luam galeria, in data x expune y ca asa vrem noi etc). Si iata acum poate face ce vrea.

Politica lui ciocu mic ca va luam jucaria a functionat excelent: si f…ti si abandonati. Nema contract, nema bani, nema management, nema sponsori, dosar de activitate, lobby, presa favorabila, aliati, spirit comunitar, e spatiul nostru tu-va muma-n cur.

Cui sa-I pese? Galeriilor noi? Care noi? Centrelor internationale? Casei poporului? Care popor? Achizitionatilor? Institutului de istoria artei? Muzeului Colectiilor? Bursierilor la Roma? Site-urilor web? Revistei postmoderne? Directorilor artei, aceiasi de 12 ani?

Cine sa “tina aproape” vorba liderului nostru spiritual Tuca Show?

Asa ca Romarta baieti!

Dan Perjovschi



Do you Yahoo!?
Yahoo! Shopping - Send Flowers for Valentine's Day