www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] COPYLEFT/RIGHT: DE CE? DE CE NU?
AlterMedia on Tue, 6 Apr 2004 09:02:47 +0200 (CEST)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] COPYLEFT/RIGHT: DE CE? DE CE NU?



DE CE SCRIEM SUB COPYLEFT? 

==========================
http://ro.altermedia.info
========================== 

Romanele colectivului de scriitori italieni Wu Ming sint disponibile atit 
contra cost, in librarii, cit si gratuit, pe internet. Unul din membrii 
acestui grup implicat in lupta impotriva copyright-ului explica demersul 
lor. 

"Dar, daca toata lumea poate sa va copieze cartile si sa nu vi le mai 
cumpere, cum faceti ca sa va cistigati existenta?" Oamenii ne pun des 
intrebarea asta, si adauga de cele mai multe ori: "Dar copyright-ul este 
necesar, trebuie ca autorii sa fie protejati!" 

Aceste pareri arata cit de mult este dezinformat publicul de catre cultura 
dominanta (fondata pe principiul proprietatii) si industria 
divertismentului. In materie de drept de autor si de proprietate 
intelectuala, in mass-media si in rindul opiniei publice domneste o confuzie 
totala. Numai fraudatorii si parazitii de tot felul au interesul sa-i faca 
pe oameni sa creada ca "copyright" si "drept de autor" inseamna acelasi 
lucru, sau ca "dreptul de autor" se opune "pirateriei". Realitatea e cu 
totul alta. 

Cartile colectivului Wu Ming sint publicate cu urmatoarea mentiune: 
"Reproducerea, integrala sau partiala, a operei si difuzarea ei pe cale 
electronica sint autorizate pentru folosul privat al cititorului si pentru 
scopuri necomerciale". Aceasta mentiune se bazeaza pe principiul 
"copyleft-ului", concept inventat in anii '80 de catre Miscarea pentru 
software gratuit initiata de Richard Stallman, si care se aplica in prezent 
in numeroase sectoare ale comunicatiilor si creatiei.
 

Un exemplar piratat = mai multe exemplare vindute 

Copyleft este o filozofie care se traduce prin mai multe tipuri de licente 
comerciale, dintre care prima a fost GNU Public Licence (GPL) a 
software-ului gratuit. Ea s-a nascut exact din dorinta de a proteja 
conceptul de Open Source si de a impiedica pe oricine (este vorba in primul 
rind de corporatia Microsoft, chiar daca ea nu este mentionata) sa isi 
insuseasca rezultatele muncii comunitatilor independente de utilizatori si 
de programatori si de a o transforma in proprietatea sa privata. Daca un 
program Open Source era pur si simplu pus la dispozitia publicului, mai 
devreme sau mai tirziu sacalii industriali ar fi pus gheara pe el. Solutia a 
fost reorientarea conceptului de copyright cu 180 de grade pentru a-l 
transforma dintr-un obstacol in calea libertatii de reproducere in garantia 
suprema a acestei libertati. 

Mai exact: daca eu detin un copyleft asupra unei opere, asta inseamna ca eu 
sint proprietarul si profit de puterea pe care mi-o confera acest statut 
pentru a va spune ca puteti face ce vreti cu opera mea: puteti s-o copiati, 
s-o difuzati, s-o modificati, dar nu puteti sa impiedicati pe altcineva sa 
faca acelasi lucru, adica nu puteti sa va insusiti aceasta opera si sa-i 
impiedicati libera circulatie, nu puteti sa-i impuneti la rindul vostru un 
copyright pentru ca exista deja unul, care e al meu si cu asta basta. 

Concret, un cetatean X, care nu are mijloace de a-si cumpara o carte scoasa 
de Wu Ming sau caruia nu-i place sa cumpere cu ochii inchisi, poate foarte 
simplu sa o fotocopieze sau sa o scaneze sau, si mai simplu, sa o descarce 
gratuit de pe site-ul nostru www.wumingfoundation.com. Aceasta reproducere 
nu este efectuata in scop lucrativ, prin urmare sintem de acord cu ea. 
Dimpotriva, daca un editor strain vrea sa traduca cartea si sa o 
comercializeze la el in tara, sau daca un producator de cinema vrea sa o 
transforme intr-un film, atunci folosirea ei are un scop lucrativ (vizeaza 
obtinerea unui profit); deci, acesti domni vor trebui sa plateasca (pentru 
ca e normal sa obtinem si nou profit din moment ce noi am scris cartea). 

Dar sa revenim la chestiunea initiala: prin faptul ca permitem reproducerea 
libera a operelor noastre, nu pierdem bani? Raspunsul e un "nu" categoric. 
Un numar din ce in ce mai mare de experiente editoriale arata ca expresia 
"un exemplar piratat = un exemplar nevindut" nu are nimic logic in ea. Ce 
argument mai bun am putea aduce decit faptul ca romanul nostru Q, care de 
trei ani este disponibil gratuit pe internet, a ajuns acum la a 
douasprezecea editie si a depasit 200.000 de exemplare vindute? De fapt, in 
domeniul editorial, cu cit o opera circula mai mult, cu atit ea se vinde mai 
bine. 

Ajunge sa explicam ce se intimpla cu cartile noastre: un utilizator X se 
conecteaza pe site-ul nostru si descarca, spre exemplu, romanul nostru 54; 
sa zicem ca face asta de la serviciu sau de la facultate, astfel incit nu 
cheltuie nici un ban; citeste romanul si il apreciaza; il apreciaza atit de 
mult incit decide sa-l ofere cadou cuiva, insa, evident, nu e prea elegant 
sa faci cadou un maldar de foi A4! Va merge deci sa cumpere romanul de la 
librarie. Rezultatul? Un exemplar "piratat" = un exemplar vindut. Exista 
oameni care au descarcat romanul nostru de pe net si, dupa ce l-au citit, 
l-au oferit chiar altor sase-sapte persoane. Asadar, un exemplar "piratat" = 
mai multe exemplare vindute. Si chiar daca unii nu vor face cartea cadou, 
pentru ca le fluiera vintul prin buzunare, vor vorbi despre ea in cercul lor 
de prieteni si mai devreme sau mai tirziu cineva o va cumpara sau va 
parcurge procesul descris mai sus (descarca - citeste - cumpara - ofera 
cadou). Cit despre cei carora nu le-a placut cartea, macar au multumirea ca 
n-au cheltuit nici un ban pe ea. 

De asemenea, ca in cazul freeware-ului si sistemului Open Source, se poate 
impaca cerinta corectei retribuiri a muncii unui autor - sau in general a 
celui care lucreaza in domeniul cunoasterii - si asigurarea posibilitatii de 
a reproduce opera (adica asigurarea folosirii ei sociale). Astfel, are 
prioritate dreptul de autor in dauna copyright-ului, chiar daca asta nu le 
va conveni celor care cred ca acesti doi termeni sint identici. 

Daca majoritatea editorilor nu sint constienti inca de aceasta realitate si 
ramin conservatori in materie de copyright, aceasta se intimpla din ratiuni 
mai mult ideologice decit comerciale; dar se pare ca nu peste mult timp isi 
vor da si ei seama de cum sta treaba. Editurile nu sint amenintate cu 
disparitia, precum industria fonografica (casele de discuri): fundamentele 
lor sint diferite, ca si suporturile, circuitele si modurile lor de 
exploatare. Si, mai ales, editurile inca nu au luat-o razna, n-au reactionat 
prin razii in masa, denunturi si procese in fata marii revolutii tehnologice 
care "democratizeaza" accesul la mijloacele de reproducere. Acum citiva ani, 
numai studiourile de inregistrari dispuneau de un inscriptor de CD-uri: 
astazi, avem cite unul la noi acasa, atasat la calculator, fara a mai vorbi 
de sistemele peer-to-peer etc. Este o schimbare ireversibila care arunca in 
desuetudine toata legislatia asupra proprietatii intelectuale. 

Cind copyright-ul a fost creat, acum trei secole, era imposibil sa obtii "un 
exemplar privat" sau o "reproducere in scop necomercial" pentru ca numai 
editorii aveau acces la materialul tipografic. Toti ceilalti trebuiau sa 
aiba un motiv: daca nu puteau cumpara o carte, trebuiau sa renunte. 
Copyright-ul nu era considerat antisocial, era arma unui intreprinzator 
impotriva altui intreprinzator si nu arma unui intreprinzator impotriva 
publicului. Astazi, situatia s-a schimbat radical: publicul nu mai are 
nevoie de un motiv, el are acces la toate mijloacele (calculator, copiator 
etc.) iar copyright-ul nu mai este decit o arma care trage in multime. 


Wu Ming 1 

Legaturi utile: 

http://encyclopedia.thefreedictionary.com/Richard%20Stallman
http://www.eff.net
http://www.illegal-art.org/articles/index.html
http://artlibre.org/ 
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/