www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] in revista "Cultura "
Dan Masca on Thu, 24 Feb 2005 21:41:20 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] in revista "Cultura "


se poate citi :

 
Diurnarius Vates




Sorin Adam Matei

http://www.matei.org




Toata lumea pare a sti ce s-a īntīmplat la ziarele Evenimentul Zilei si Romānia Libera. Versiunea oficiala, pusa īn circulatie īn special de jurnalistii celor doua publicatii, sustine ca la mijloc ar fi fost interese politice. Respectiv, cele doua publicatii ar fi fost cumparate si apoi s-a īncercat neutralizarea lor cu complicitatea unor politicieni de stīnga si a unor oameni de afaceri corupti occidentali. Scopul a fost de a distruge singurele publicatii curat democratice si anti-comuniste din Romānia. Cei care au initiat si manipulat acest scenariu ar fi fost politicienii PSD. Acestia ar fi intervenit pe līnga liderii partidelor de stīnga de guvernamīnt din statele europene, care, la rīndul lor, ar fi intervenit pe līnga sefii concernelor de presa care au cumparat cele doua ziare. Cererea liderilor romāni a fost directa si brutala: "concediati-i pe cei care ne critica, opriti articolele defavorabile PSD-ului." Rezultatele, dupa cum se stie, au fost īmpartite. Romānia Libera a īnvins hidra coruptiei fara frontiere; Evenimentul Zilei i-a cazut prada, o data cu demiterea mai multor jurnalisti de calitate.

Acest scenariu are partile sale credibile, dar si multe puncte slabe. El pune īn lumina unele moravuri politice si economice din Romānia. Dar el este si produsul unei neputinte de a īntelege faptul ca nu presiunea politica este cea mai responsabila pentru acest conflict. El reflecta incompatibilitatea profunda dintre modul īn care este conceput jurnalismul īn unele medii de presa din Romānia si ce se īntīmpla in unele sectoare media mai moderne din aceiasi tara sau din Occident.

Īncepīnd cu partile credibile ale scenariului, sincer sa fiu, citind istoria concernului WAZ si CV-ul lui Bodo Hombach, seful concernului german si proprietarul majoritar de pīna mai ieri al Romāniei Libere, chiar daca personal nu cred īn teoria manipularii, n-am putut sa nu fiu putin mirat. Hombach a fost cercetat īn trecut pentru folosire frauduloasa de fonduri.i Campania sa de achizitionare de ziare din Europa de Est a urmat perioadei īn care el a fost un īnalt functionar al Uniunii Europene īn Balcani. De profesie el este un activist sindical si politic, convertit ca manager al unui concern de presa istoriceste asociat cu partidul social-democrat german.ii El a fost deputat, apoi consilier al Cancelarului Schroeder si artizan al strategiei "celei de-a treia cai" in Germania, care a readus stīnga la putere.iii Amestecul de interese politice, mediatice, economice si diplomatice care este cariera d-lui Hombach nu poate fi ignorat, cel putin de analistul educat īn Statele Unite. Īn America, activistii de partid si deputatii traiesc īn doua lumi diferite si rar se confunda, iar ideea ca un conducator de concern mediatic poate fi si congresman or, mai mult, ministru, e de neīnchipuit 

Īncerc sa īmi imaginez: Ted Turner, ministrul educatiei īn cabinetul Clinton, sau Rupert Murdoch, consilier de presa special al lui George Bush. Alegatorii din delta Mississippiului, sau din estul Kentucky-ului, inclusiv cei care nu au citit ziarele niciodata, ar trimite scrisori vehemente celor care īi reprezinta īn Congres, cerīnd demiterea imediata a demnitarilor cu pricina. 

Ba, daca ma mai gīndesc putin, situatia e neobisnuita chiar pentru Romānia, care mai nou aspira sa se alineze unui model al "noii Europe," influentata de valorile liberale anglo-saxone, si nu de cele ale "vechii europe" socialist-etatiste. Putini dintre jurnalistii sau proprietarii de concerne media din Romānia sunt direct implicati īn politica. Iar exceptiile, cum ar fi C.V. Tudor sau Dan Voiculescu, sunt graitoare si violent criticate īn viata publica. 

Vazuta din aceasta perspectiva, starea de panica īn care au intrat jurnalistii din Romānia īn momentul schimbarilor de la Romānia Libera si Evenimentul Zilei nu mi se pare chiar nejustificata. Aceasta si pentru ca, asa cum arata colegul meu britanic, profesorul Gallagher, īntr-un articol recent,iv investitiile straine pot fi folosite si īn scopuri anti-democratice. Alti observatori remarcau ca destui oameni de afaceri occidentali intrati īn contact cu estul european au demonstrat o neasteptata capacitate de a regresa etic si de a se mula pe unele tipare mentale si comportamentale ale locului. Vigilenta este binevenita, si cererea ca patronii occidentali sa se comporte asa cum s-a asteptat toata lumea de la ei, prob si tinīnd distanta de lumea politica, este perfect justificata.

Analizata īnsa īn profunzime, situatia pare mult mai īncurcata. Ca de obicei, de cīte ori e vorba de un scenariu, eu, cel putin, īncep sa ma īntreb daca nu avem de-a face si cu un reflex de a cauta tapi ispasitori. De pilda, liderii Romāniei Libere ar fi trebuit sa stie pedigriul politic si personal al sefului concernului WAZ, cīnd au decis sa īi vīnda gazeta. Nu am citit īn nici un ziar din Romānia, cu atīt mai putin īn Romānia Libera, cum si de ce au hotarīt P. M. Bacanu si colegii sai sa-si aleaga acest partenter de afaceri.

Mai interesanta mi se pare, si mai graitoare din perspectiva "conflictului civilizatiilor" de care vorbeam mai sus, reactia jurnalistilor romāni nu la imixtiunile politice, ci la cererile investitorilor straini de a-si schimba modul de organizare editoriala si de lucru. Din cīte stiu, unii jurnalisti romāni din redactiile vizate, mai ales cei din functii de conducere, au refuzat cu obstinatie multe din schimbarile de structura care ar fi afectat felul de a fi jurnalist si de a face jurnalism īn Romānia. 

De exemplu, jurnalistii demisionari de la Evenimentul Zilei par sa si fost extrem de iritati de ideea de "flux tehnologic" aplicat ciclului de stiri. Dan Tapalaga, unul dintre demisionari, afirma īn revista 22 ca patronii elvetieni de la Evenimentul Zilei sunt "ceva de groaza" pentru ca "au īn cap numai reguli si proceduri."v Ei gīndesc ziarul ca "o fabrica de cuie" perfect organizata. Acest lucru ar transforma ziaristul īntr-un "zilier cu pixul." Jurnalistii de la Romānia Libera, am auzit, s-au īmpotrivit cu tarie ideii de "news desk," adica de colectare si prelucrare centralizata a stirilor sau ideii unui manual de proceduri.. 

Un alt motiv de conflict a fost īncercarea investitorilor de a-i convinge pe redactorii sefi sa diversifice paleta de continut si, mai ales, tonul ziarului. Occidentalii observau ca ziarele sunt ca o plantatie de monocultura, cultivīnd, īn esenta, o singura leguma, ce secreta un singur tip de poveste jurnalistica: "comunistii sunt īnca la putere si ne jupuiesc de vii." Ei ar fi vrut sa introduca o rotatie a culturilor, ori, daca ar fi fost posibil, o diversitate de culturi. La Romānia Libera ei credeau ca ziarul si publicul ar fi bine servit de sfaturi practice si mai multe stiri pozitive. 

Jurnalistii romāni au respins aceste schimbari, desi Romānia Libera, ca si Evenimentul Zilei, au pierdut masiv cititori īn ultimii ani. Ei vedeau īn ele fie diluarea aciditatii anti-comuniste, fie, ceea ce ei numeau "tabloidizarea," desi elementul tabloid, nu atīt de evident ca acum cītiva ani, este prezent, ca īn mai toate ziarele romānesti, īn ambele publicatii. Citind cele doua ziare si observīnd comportamentul si valorile jurnalistilor romāni de ceva vreme si studiind valorile social ale intelectualilor din Romānia, eu cred ca aceste justificari si respingeri au motivatii care tin mai putin de politica, cīt de mentalitatea multor jurnalisti romāni.

Acestia traiesc, īnca, cum arata la un moment dat colegul meu de la Facultatea de Jurnalism a Universitatii Bucuresti, Mihai Coman, īntr-o stare liminala.vi Aceasta este o zona de tranzitie īntre doua ere si doua modele sociale, descrisa pentru prima data deVictor Turner, unde rolurile sociale sunt nedefinite si actorii traiesc īntr-o stare de comunitas, de fratie egalitariana inspirata de particparea la un proiect comun cu seminificatii metafizice (sacre). Pentru gazetarii aflati īn limes, a fi jurnalist este o vocatie sacra. Jurnalistul, vazut cel mai des ca reporterul fara frica si mai rar ca redactor sau editor de texte si asamblator de stiri si naratiuni, are misiunea de a spune adevarul puterii, de a demasca īncercarea acesteia de a controla societatea si de a o īnregimenta.vii Jurnalistul este o persoana oraculara, un fel de diurnarius vates, ca sa prafrazam formula latina pentru tipul de poet inspirat/oracular. El este un fel de Tiresias, or mai potrivit, un prooroc Ieremia, care vede īn viitor si explica compatriotilor unde au gresit de si-au atras mīnia zeilor. Iar ca profet, jurnalistul este o persoana carismatica, care īsi exercita misiunea īn virtutea unui dar si conform propriilor sale reguli. 

Evident ca acest univers de valori si practici, cosonant cu cel al intelectualilor romāni, īn general, si pe care īn cartea mea "Boierii Mintii" īl numesc "paramodern", se orienteaza dupa o stea polara aflata īn alta constelatie decīt cea care da directie universului de gīndire a noilor proprietari ai Evenimentului Zilei sau ai Romāniei Libere. Etosul jurnalistului romān este apropiat de acela al poetului si al profetului. El este departe de cel al specialistului occidental. Acesta din urma este, folosind termenul īn modul cel mai larg, adica īn cel lansat de sociologul Max Weber, un "birocrat", adica un profesionist. Weberviii arata ca birocratia (cīnd functioneaza si nu este deturnata politic, cum se īntīmpla īn comunism) este o masina de colectat si procesat date, unde fiecare membru este un element cu un set de competente, responsabilitati si privilegii unice. Jurnalistul birocrat (profesionist), desi poate avea o viata foarte aventuroasa, este limitat īn competente si responsabilitati. Stirile sale sunt culese folosind un anume īndreptar profesional (toate faptele trebuie verficate din doua surse), sunt din nou verificate de editor, care le contextualizeaza prin adaugare de relatari sau chiar prin rescriere, īn functie de cererile fluxului de productie de stiri. 

Mai mult, dreptul de semnatura, care īn Romānia este un drept definitoriu, este acordat īn lumea jurnalismului birocratic īn functie de nivelul de contributie sau de experienta jurnalistica, fiind un privilegiu, nu un drept. Exista reviste, cum ar fi The Economist, unde dreptul de semnatura nu exista pentru ca toate articole sunt anonime. The Economist justifica acest lucru astfel: "The Economist este scris de multe mīini, dar vorbeste cu o singura voce. Articolele de fond sunt discutate, chiar disputate, īn fiecare saptamīna la o īntīlnire deschisa tuturor membrilor staff-ului editorial. Jurnalistii de multe ori coopereaza īn scrierea articolelor, multe dintre ele fiind rescrise de editori. Cel mai important motiv pentru anonimitatea articolelor este credinta ca ceea ce se scrie este mai imporant decīt cel care scrie."ix 

Īn contrast, aproate toate articolele, uneori chiar minuscule, sunt semnate īn presa romāna. Misiunea si functia jurnalistului romān sunt de cele mai multe ori nereglementate explicit. Stirile se scriu si se verifica de autor, dreptul de a semna fiind subīnteles. Rar intervin editorii petnru a aduce un articol la o structura standard, si rare sunt articolele care sunt rescrise sau coroborate-combinate de editor. Mai important, cīnd ziaristul īsi scrie articolul, el se vede pe sine ca un profet. Īsi imagineaza ca misiunea sa este de a incanta si restaura mituri. Jurnalistul romān nu are nevoie de cicluri de stiri si filtre editoriale. Tempoul sau nu poate fi regulat de mecanice si arbitrare cicluri de stiri; o stire este pentru el un poem, e scrisa sub imperiul nevoii de a "spune adevarul" si comunica un adevar etern. Īn fapt, ea confirma, nu descopera, un nou adevar. De obicei acesta este ca comunistii sunt īnca la putere si fura, o tema care desi īn parte de actualitate si reala, prin repetare obsesiva si proasta documentare se transforma īntr-un cliseu pe care cititorii tind sa īl ignore din ce īn ce mai mult.

Aceste procese fac ca functia mass mediei sa fie una rituala, de reproducere a unor tipare discursive, menita a reaminti cititorilor care este "modelul tare" al lumii, si nu comunicarii de fapte ce se schimba continuu si le schimba cititorilor viata. Jurnalismul din Romānia care se inspira din aceast model accentuaza functia mitica sau rituala a presei, de care vorbea analistul mass media James Carey,x igonorīnd celelalte functiuni, īn special cele de facilitare a integrarii-coeziunii sociale si de explorare-īntelegere empirica a lumii, descrise de Lasswellxi sau de De Fleur si Ball-Rokeach.xii

Acest mod de a imagina si practica rolul presei afecteaza continutul ei nu numai īn forma, ci īn fond. El pune accentul pe metafora, maiestrie verbala, opinie si patos. Din aceasta lume mediatica lipsesc instrumente principale ale jurnalismului modern. Printre ele se numara atīt verificarea informatiilor, de care vorbeam mai sus, dar si lipsa de echilibrare a vocilor din articole, pe un model "pro"-"contra". Articolele sunt fie apologii, fie diatribe. Reconstruirea detectivistica a faptelor, rememorarea datelor de baza si punerea lor īn context, ori chiar principiul de baza al stilului jurnalistic, acela al piramidei inversate, care cere ca faptul cel mai important sa apara īn primul paragraf, iar restul sa se discute īn corpul articolului, de multe ori lipsesc. Stilul discursiv al articolelor este īntotdeauna unul personal, īnmuiat īn opinie si prezumtie. Ce aflam din primul paragraf al unui articol este ce simte autorul fata de faptul īn discutie. Raspunsurile la clasicele īntrebari: cine, unde, ce si cīnd, care ar trebui furnizate de autor din primul paragraf trebuie vīnate, daca exista, prin corpul articolului. 

Din fericire, īntīmplarile de la Evenimentul Zilei si de la Romānia Libera, nu acopera tot spatiul jurnalismului romānesc. Revolutia stilistica si discursiva din televiziunile private a pus o marca de nesters īn viata presei din Romānia. Fortate de limitarile de timp ale mediului, televiziunile au redescoperit valoarea stirii si a prezentarii factice. Desi aceasta nu opreste manipularea si cenzura stirilor la nivel editorial, progresul procedural si profesional din televiziuni este incontestabil. Putem spera, de aceea ca, pe masura ce timpul trece si jurnalistii vor schimba servicii si functii, vom vedea o omogenizare stilistica si procedurala mai accentuata. Pīna atunci, jurnalistul profet va domina, īnca, o parte a lumii presei si conflicte īntre presa charismatica si cea birocratica vor continua sa apara.













i BBC - EU envoy under investigation [Website] (BBC News, March 17 2000 [citat la February 13 2005]); disponibil la adresa http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/680578.stm.

ii EU - Curriculum Vitae of Mr. Bodo Hombach (European Union, n.a. [citat la February 13 2005]); disponibil la adresa http://ue.eu.int/cms3_fo/showPage.asp?id=465&lang=en&mode=g.; Ana Ilie - "Bodo Hombach: "N-am cīntat cu Nćstase cum am cīntat cu Bćsescu"," Jurnalul National, December 8 2004.

iii Bodo Hombach - The politics of the new center (Cambridge, UK: Polity Press, 2000).

iv


v Dan Tapalagć - "Managerismul, īn rćzboi cu liberatatea presei," 22, 777, January 28 - February 04 2005.

vi Mihai Coman - Mass media, mit si ritual (Iasi: Polirom, 2003).

vii Mihai Coman - Mass media īn Romānia post-comunistć (Iasi: Polirom, 2003).

viii Max Weber - From Max Weber: Essays in Sociology, Tradus de H. H. & Mills Gerth, C. W. (New York: Oxford Universtiy Press, 1946).

ix Vezi http://www.economist.com/help/DisplayHelp.cfm?folder=663377#About_The_Economist. 

x James Carey - Communication as culture (Boston: Unwin Hyman, 1988).

xi Harold Lasswell, Dwight - "The structure and function of communication in society," in Public Opinion and Communication, ed. Bernard Berelson si Morris Janowitz (New York: The Free Press, 1948).

xii Malvin De Fleur si Sandra Ball-Rokeach - Teorii ale comunicćrii de masć (Iasi: Polirom, 1998).

_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/