www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] MNAC in '22'
vladimir bulat on Thu, 4 Aug 2005 21:58:15 +0200 (CEST)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] MNAC in '22'



http://www.revista22.ro/html/index.php?art=1869&nr=2005-07-05&cecaut=mnac


ANUL XIV (800) (5 iulie - 11 iulie 2005) 

Muzeu, Neintelegeri, Arta Contemporana



 ( ADRIAN GUTA ) 



Partea intai - MNAC vazut de aproape 

In catalogul inaugural al Muzeului National de Arta Contemporana, Mihai
Oroveanu si Ruxandra Balaci dezvaluie cateva directii esentiale ale
politicii institutiei pe care o conduc, reiterate de directorul sau general
si in interviuri ulterioare. MNAC este conceput ca un ?museum in progress?,
in care se incurajeaza sinteza artelor contemporane. Primele expozitii,
deschise simultan la sfarsitul lui octombrie 2004, isi propuneau sa puna in
valoare dorinta de dialog international, provocarea noilor medii,
recuperarea unor repere semnificative ale artei contemporane romanesti din
deceniile trecute. Intentia de a aduce la Bucuresti nume importante ale
artei internationale se intalneste cu cea a revizitarii critice a creatiei
locale din anii ?60 incoace si cu strategia de a promova artisti emergenti.

Daca tot nu s-a facut o alta oferta de spatiu-gazda din partea
autoritatilor din acel moment (desi Mihai Oroveanu avansase propuneri
alternative) si sub amenintarea formulei magice ?Aici, acum ori cine stie
cand...?, ceea ce se contura ca un paradox scandalos, un fel de
contradictie in termeni, a devenit realitate - o realitate care a insemnat,
pe de alta parte, o restructurare majora a spatiului interior, interventii
pe fatada corpului E4 al Casei Poporului si declansarea unei politici
curatoriale marcate de efortul de a exorciza Locul; se voia a se face din
el un spatiu al spiritului liber.
Se profila, asadar, de la inceput, o pendulare intre etalarea artei
postdecembriste, mai ales a celei din ultimii 10 ani, si readucerea
selectiva in atentia prezentului a unor discursuri emblematice din decadele
problematice ante-1990. Totodata, o integrare in circuitul cel putin
european de valori artistice. Directorul general al MNAC insista si pe
necesitatea ca suprafata ampla din fata muzeului sa fie inclusa in spatiul
functional al acestuia, dar se pare ca evolutiile ulterioare deschiderii
primelor expozitii au indepartat serios aceasta posibilitate. 
Avangarda proiectului general MNAC a constituit-o Kalinderu Medialab, cu
realizarile sale concentrate prioritar in zona noilor medii. Unele
expozitii organizate de noua superstructura (infiintata in 2002) pusa in
slujba artei contemporane au fost gazduite de Galeria Etaj ¾ de la Teatrul
National. KML a dat, de pilda, semnale incurajatoare net art-ei - a se
vedea prezentarea, in 2004, a proiectului Remembering-Repressing-Forgetting
de Agricola de Cologne. 
In lunile scurse de la ?botezul expozitional? al sediului din aripa E4 a
Palatului Parlamentului, in acele spatii s-au succedat cateva expozitii si
alte manifestari, racordate la actualitatea tehnologica audio-video, toate
argumentative pentru de la inceput amintita dorinta de punere in opera a
sintezei artelor contemporane. 

Partea a doua - MNAC vazut mai de departe 

Cea mai raspandita adversitate fata de MNAC se refera la amplasarea sa in
Palatul lui Ceausescu/Casa Poporului/Palatul Parlamentului. Istoria locului
doare. Se taxeaza si proximitatea politicului, cu toate consecintele
vizibile si imprevizibile ce decurg de aici. Tocmai intr-un asemenea
perimetru sa fie decisa adresa uneia din cele mai importante institutii
culturale ce s-a nascut in epoca de dupa rasturnarea regimului totalitar
comunist? O institutie dedicata expresiei artistice eliberate de
constrangerile dirijismului de odinioara... 
S-a reprosat, in perioada pregatirilor, lipsa de transparenta cu privire la
structurarea strategiei Muzeului, alcatuirea staff-ului, eludarea unei
consultari reale cu alti specialisti in domeniu de prin partea locului. A
starnit cel putin nedumerire ideea ca nu avea sa fie oferita publicului o
expunere permanenta, ci doar manifestari temporare, pe durate variabile. 
Dupa inceperea derularii programului expozitional, au aparut treptat alte
critici. Unii au pornit de la problematizarea notiunii insesi de arta
contemporana, ea parand sa se contureze bicefal in optica celor doi
directori ai MNAC, dar nici acuzatorii nu ofereau o replica limpede; s-a
spus chiar ca este impropriu a se vorbi, in profunzimea lucrurilor, de un
muzeu al artei contemporane, deoarece definitia celui dintai ar contrazice
esenta vie a celei din urma. Limpede era insa faptul ca numerosi artisti,
dar si o serie de critici semnalau primejdia ca o mare parte a artei
romanesti recente si actuale sa fie ignorata de discursul expozitiv si
promotional al MNAC, focalizat aproape exclusiv pe noile medii, pe
etalarea, in vastele sale spatii, doar a unora dintre artistii tineri sau
din alte generatii, respectiv cei care agreeaza aceste limbaje. Expozitiile
inaugurale au fost comentate cu un ton pe alocuri de-a dreptul sumbru,
uneori de pamflet, el tintind mai ales participarea locala; acuza de
nereprezentativitate era una blanda, exceptiile starnind mirari ironice.
Daca aceasta este imaginea artei noastre contemporane - una jalnica, adica
- concluzia era ca mai bine ne-am indrepta atentia si eforturile spre
initierea unui muzeu al artei moderne romanesti. In acest fel s-ar face
dreptate unor valori certe, injust (fie si partial) ignorate (inclusiv de
catre MNAR), s-ar redeschide ochii publicului asupra lor si, intr-un
asemenea cadru, ar fi loc, din cand in cand, si pentru incursiuni in
teritoriul artei recente, pentru confirmarea calitativa a unor nume si
fapte creatoare poate inca neindeajuns cunoscute. 
Rare au fost luarile de pozitie favorabile ori cele care sa ?vada? si
partea plina, si pe cea goala a paharului, cel putin in presa culturala de
mai larga circulatie. 

Partea a treia - MNAC vazut din mers 

Pentru un pieton, calatoria pana la usa MNAC-ului este, deocamdata, aproape
o incercare initiatica, un test de fidelitate fata de arta contemporana -
mai ales daca are de ocolit mare parte din frumusete de Casa a Poporului.
Debutantul intr-o asemenea aventura nu beneficiaza nici de semnale
ajutatoare, deficienta ce se zvoneste ca va fi remediata in curand. Urmeaza
verificarea bunelor intentii, operata de gardienii neprietenosi de la
intrare. Daca ai trecut si de proba asta, esti liber sa te orientezi - ceea
ce nu e usor, cel putin la prima vizita - in acest urias labirint etajat. 
Urasc in continuare Casa Poporului, care este semnul solid al mutilarii de
catre regimul Ceausescu a unei semnificative parti a istoriei si
urbanismului Bucurestiului, nu mai putin a unor istorii personale, ca sa nu
mai vorbim de victimele care i-au marcat edificarea... Uneori insa viata te
obliga sa privesti dincolo de inconveniente ce iti par de nedepasit. MNAC
exista, de mai bine de o jumatate de an, in actualul Palat al
Parlamentului, iar meseria nu-mi permite sa ignor respectiva realitate si
locatie. (Mai) important este, din toamna lui 2004 inainte, ce se intampla
in spatiul acesta cu privire la arta contemporana romaneasca si
internationala, intr-o structura institutionala de care, fara discutie,
aveam nevoie. Oportunismele politice au influentat actul fondator si
alegerea momentului inaugurarii, dar asta e deja istorie - o raspundere
considerabila apasa pe umerii actualei conduceri a Muzeului, ai celor
viitoare, ca MNAC sa fie un loc patronat de spiritul liber, unul in
interiorul caruia publicul sa poata lua pulsul actualitatii artei romanesti
si a celei internationale si (dupa parerea mea) sa cunoasca - sa-si
reaminteasca - premisele prezentului. 
Multi dintre noi au primit cu o neplacuta senzatie ?discretia? in care s-a
conceput si s-a structurat uman noua institutie. Era, ce-i drept,
responsabilitatea conducerii numite. Echipa din aripa E4 a CP este
prevalent tanara - treptat, ea a inclus si mai multi istorici si critici de
arta, fata de formula restransa de plecare. Board-ul consultativ cuprinde
cateva nume rasunatoare din strainatate, dar se vede treaba ca peisajul
local era prea sarac pentru a fi integrat in ecuatie. 
Categoria muzeu de arta contemporana are numeroase exemple in intreaga
lume. O asemenea institutie include in chiar statutul sau dimensiunea
dinamicitatii, fara de care si-ar contrazice finalitatea. E adevarat ca a
eluda segmentul expunerii permanente duce spre o radicalizare a
discursului, dar poate ca o astfel de schimbare neobosita de ?decor?, in
cazul nostru, ar permite o accelerata-accentuat plurifatetata revizitare a
fenomenului artistic dintr-un arc temporal extins si, pe de alta parte, ar
intretine focusarea principala pe surprinderea si analiza actualitatii. 
Termenul de arta contemporana, in opinia mea, are mai multe acceptiuni, iar
plasarea cea mai potrivita a celui care il discuta este in centrul cercului
acestor pozitii. Nu este vorba de un compromis in configurarea unei
optiuni, ci de constientizarea faptului ca in actualul orizont de
mentalitati culturale si directii artistice este abuziv sa favorizezi o
singura cale. Desigur, in sens restrans, aplicat la evolutia la varf a
limbajelor, actualitatea apartine new media, dupa cum ideatica e dominata
de dilemele globalizarii/localismului, de apropierea mereu aprofundata
intre arta si viata cu toate implicatiile umane-social-politice-de
civilizatie aferente (arta problematizeaza, nu delecteaza). Daca ne gandim
insa, de pilda, in ceea ce priveste rulajul limbajelor, la resurectiile
periodice ale picturii, fie ea si in sens extins, lucrurile incep sa se
complice. Iar in peisajul real, amplu si nefeliat al artei romanesti de
azi, chestiunea se infatiseaza de asemenea arborescenta. Vrand-nevrand,
apar si tensiuni intre generatii, care hranesc polemica referitoare la
punctele de vedere asupra notiunii de contemporaneitate. Este important, pe
de alta parte, sa fii bransat la evenimentele si miezul fierbinte al artei
internationale, intr-o lume in care barierele de comunicare s-au topit una
dupa alta, iar viteza de propagare a informatiei a crescut atat de
spectaculos (vezi utilizarea Internetului). 
Expozitiile care au personalizat cele dintai noile spatii ale MNAC
subliniau deopotriva deschiderea spre exterior, nevoia de salubrizare
spirituala a Locului, iar una dintre ele construia prima punte spre
trecutul predecembrist, acela al ?rezistentei prin cultura? si al efortului
de sincronizare cu Occidentul artistic. In general, ne puteam bucura pentru
prima data de contactul cu arta contemporana in expuneri generoase, care
asigurau spatiul vital fiecarei lucrari. Muzeul de pictura, ?deschis? la
mijlocul lui martie 2005, etala mostre ale artei oficiale din ?era?
Ceausescu (mai ales) printr-un discurs curatorial structurat ironic - in
plan conceptual, se elasticiza abuziv termenul de realism socialist;
totodata, era de dorit o mai consistenta (si mediatizata) sustinere
teoretica... Trecand acum direct la ?repertoriul? in desfasurare, parerea
subsemnatului este ca retrospectiva (inclusiv lucrari la zi) unui intreg
tronson ideatic din creatia lui Dan Mihaltianu, piesele video ale
artistului de talie europeana Jan Toomik si expozitia Kunstraum Deutschland
(care prezinta, intre altele, opere de Tony Cragg, Per Kirkeby, Joseph
Kosuth, Marie-Jo Lafontaine si Nam June Paik), se constituie in puternice
argumente care sa indrepte spre MNAC pasii celor cu adevarat interesati de
arta contemporana. 
Sa nu uitam ca MNAC este un organism cultural foarte tanar. Nu cred ca
cineva de buna-credinta are indoieli fata de utilitatea sa generica. In
prezent, se pare ca proiectele de anvergura ale noii institutii sunt
franate de nesiguranta bugetului. Pe de alta parte, desigur, multe lucruri
sunt inca de corectat, de reglementat. Ajustari se vor face, inevitabil,
din mers. Intre prioritati (in opinia autorului textului de fata), dincolo
de continuitatea contactelor cu arta internationala, ar fi o mai nuantata
deschidere catre arta romaneasca recenta si actuala, un dialog mai sustinut
cu istoricii, criticii si curatorii romani care pot fi implicati in diverse
colaborari, un efort intretinut de recuperare expozitionala a diasporei. De
asemenea, o mai activa iesire la rampa a reprezentantilor MNAC (in presa
noastra culturala) ar fi, sunt sigur, atat in beneficiul acestuia, cat si
in al tuturor celor preocupati de bunul sau mers. Nu sunt putini, banuiesc,
cei care isi doresc, aici, un muzeu de arta contemporana compatibil
calitativ cu cele mai semnificative repere similare din strainatate. Sa dam
curs apelului exprimat public de directorul general al MNAC, sa lasam,
asadar, aceasta institutie sa lucreze, fara ca noi sa iesim din ?starea de
veghe?. 

ADRIAN GUTA - profesor asociat la Facultatea de Arte Plastice, Bucuresti
  



 



---------------------------------
http://www.sentimente.ro
Singur? Peste 180.000 utilizatori pentru tine!




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/