www.nettime.org
Nettime mailing list archives

Re: [Nettime-ro] MNAC in 22
Horea Avram on Tue, 15 Nov 2005 06:41:43 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

Re: [Nettime-ro] MNAC in 22


Cand spui inca « arta alternativa » si intitulezi un articol « bilita » (un
regionalism obscur), abia astea dau masura lipsei de neutralitate (atat de
mult invocata in articol).


On 10/31/05, vladimir bulat <vbulat {AT} k.ro> wrote:
>
>
> SURSA: http://www.revista22.ro/
>
> ANUL XIV (815) (18 octombrie - 24 octombrie 2005
>
>
> Bilita (ERWIN KESSLER)
>
>
>
> Este o capcana pentru soareci. O colivie din sarma, închisa cu o trapa
> actionata de un resort declansat de victima ce intra în spatiul ingradit,
> atrasa de bucata de branza prinsa de celalalt capat al mecanismului.
> Sobolani mai rasariti pot intra si ei, trag de momeala si raman inchisi,
> vii inca, spre satisfactia celui ce-i contempla cu gandul la pieirea
> acestora, prin inec sau zdrobire.
> Bilita este si expozitia Depozit de la MNAC. Nu numai din pricina
> omniprezentelor cutii de lemn, a rastelurilor si custilor din fier beton
> in
> care sunt prinse si ingramadite sutele de tablouri si sculpturi, ci si
> prin
> istoria care a facut posibila aceasta acumulare, dar mai ales prin
> viitorul
> pe care-l impune aceasta expunere. Istoria e simpla: MNAC a devenit
> mostenitorul fondului ONDEA al Ministerului Culturii, in care s-au strans
> miile de lucrari de arta achizitionate de autoritati in ultimele decenii.
> Procedura era oarecum aberanta: ministerul dispunea de o suma oarecare
> destinata achizitiilor de arta. Artistii se ingramadeau toti pe acesti
> bani, propunand, fiecare, un numar de lucrari proprii, dintre care unele
> erau achizitionate, potrivit deciziei unui juriu, cu sume ce reprezentau
> frecvent doar o fractiune din pretul propus. Branzeturi derizorii, sumele
> disponibile atrageau automat oferte pe masura lor, lucrari adesea
> nesemnificative.
>
> Gunoi de arta
>
> Plecand de la aceasta situatie si mergand pe traiectoria descrisa de MNAC
> inca de la deschidere, Depozit tine sa precizeze ceea ce aparea implicit
> deja in expozitia Muzeul de pictura/Realism socialist din aceasta vara,
> anume ca ceva e putred in arta noastra, iar acel ceva este chiar arta, in
> acceptia traditionala a acesteia, respectiv pictura si sculptura. Ca si
> expozitia de acum cateva luni, si aceasta are perfecta dreptate: asa cum
> arta oficiala (la care trimitea formula inadecvata realism socialist) era
> obscena, si arta de achizitie este mediocra. Dar, ca si expozitia
> precedenta, si aceasta, sub aparenta neutralitatii, tine sa dezavueze
> excesiv ceea ce prezinta, ca si cum curatoriatul ar fi o functie
> excretoare
> si nu organizatoare. Vazuta din perspectiva acestei expozitii mamut, arta
> romaneasca recenta arata ca un salon cincinal, o perindare nesfarsita de
> felurite fite estetice, care figurative, care non-figurative, unele
> existentialiste, altele spiritualiste, egale in lipsa de impact si de
> greutate conceptuala. Faptul ca expozitia este alcatuita exclusiv din
> achizitiile ONDEA nu trebuie sa oblitereze un adevar patent, acela ca ea
> este profund reprezentativa, ca artisti majori si influenti figureaza
> totusi cu opere importante si numeroase. Cu atat este mai pregnanta
> senzatia ca arta romaneasca a ultimelor decenii este eminamente lipsita de
> miza, perfect defocalizata, prada unui nombrilism estet devigorant si
> autist. Fiecare artist executa un dans extatic pe fundalul absolutului,
> lasand insa in urma sa doar bale stralucitoare si uscate de limax lenes si
> neputincios, simple decoratiuni exterioare, fond plastic plat. Un gunoi
> frumos si atat, a carui receptare nu poate depasi nivelul plictisului
> cult.
>
> Aici apare insa problema fundamentala a neutralitatii jucate a acestei
> expozitii (sau indispozitii ce se expune pe sine, caci subtitlul
> magrittean
> de pe afis - de un comic involuntar - este Aceasta nu este o expozitie).
> Pe
> de-o parte, chiar ideea de a prezenta cantitati indigerabile de arta
> intr-o
> singura expozitie, asezate in containere/tomberoane in asa fel incat sa
> induca privitorului sentimentul de prisos si rebut, este departe de a fi
> neutra, caci implica o judecata din partea expozantului, pentru care ceea
> ce este expus astfel poate fi la fel de bine si ascuns. Pe de alta parte,
> nici panotarea expozitiei nu este inocenta si lipsita de ierarhie, ca
> intr-un depozit. Astfel, abstractii artizanali de genul Corneliu
> Vasilescu,
> Marilena Preda-Sanc sau Stefan Sevastre stau laolalta, "la cutie", in timp
> ce abstractii fastuosi (si mai prestigiosi) de genul Ciubotaru si Theodor
> Morar sunt etalati pe pereti, in ciuda faptului ca, valoric, ar putea sa
> stea cu totii - cu poezia si entuziasmul lor factice - la cutie, in
> depozit. Desigur, si la alte sectiuni unii artisti sunt mai egali decat
> altii si sar din cutie pe pereti dupa criterii care nu sunt nici neutre si
> nici intamplatoare, ceea ce face ca, de pilda, un Gheorghe Anghel sa se
> lafaie pe un perete intreg. In cazul altora, a caror pozitie pe esichierul
> artei contemporane este ferm stabilita si general acceptata, suprafata
> destinata devine o expozitie personala cuminte, cum se intampla cu spatiul
> Getei Bratescu, unde sunt prezentate probabil toate piesele sale din
> colectia ONDEA. Exista chiar si repere ideologice dupa care se produce o
> discriminare a lucrarilor prezentate: arta de orientare neo-ortodoxista
> ocupa o aripa separata, ca un fel de expozitie autonoma. Invers, anumite
> zone ale expunerii sunt chiar fragmente de angrenaje vizuale ce par
> desprinse dintr-un proiect mai amplu de hibridizare: in fata uneia dintre
> cele mai provocatoare panze ale Ioanei Batrînu, o uriasa Gradina a
> bucuriei
> din 1998, ce reprezinta, in marime naturala, o baterie de W.C.-uriturcesti
> igrasioase, cu usile vraiste, e dispusa armata de aplaudaci
> supradimensionati, in pielea goala si tapetati cu ziare, pe care Aurel
> Vlad
> i-a expus si in alte contexte, dar niciodata in postura de contemplatori,
> cu gura cascata, ai W.C.-urilor din fata lor, ca intr-un banc naiv, cu
> grosiere subtirimi intelectuale.
> In consecinta, neutralitatea pe care o implica ideea de depozit si
> subtitlul magrittean al expozitiei nu este deloc acoperita, intrucat
> expunerea nu este dirijata de un singur criteriu si nici de abtinerea de
> la
> criterii, ci de idei primite de-a gata, de bunul plac si de inspiratia de
> moment. Depozit este un conglomerat inegal de mai multe expozitii, unele
> personale, altele tematice, unele mai bine alcatuite, altele mai prost,
> unele dirijate de simpatii si ierarhii explicite, iar altele dictate nu de
> neutralitate, ci de indiferenta fata de lucrari sau de placerea de a le
> juca renghiuri, de a le da cu capul de peretii custii in care au fost
> prinse. Daca se poate vorbi de o atitudine unificatoare, aceea este
> practica subversiva de a aseza, unele langa altele, lucrari cu diferente
> valorice izbitoare, tocmai pentru a accentua senzatia de precaritate a
> tuturor intreprinderilor artistice autohtone. Astfel, in cea mai coerenta
> sectiune din punctul de vedere al mentalitatilor, aceea dedicata
> neo-ortodoxismului, sunt prezentate atat lucrari ale corifeilor Paul
> Gherasim, Marian Zidaru si Sorin Dumitrescu, cat si productiile gen
> mandalabala-portocala ale lui Alexandru Chira sau Romelo Pervolovici,
> ludicul ironic pseudo-spiritual al lui Mircea Tohatan si confectiile
> religioase ale Simonei Runcan, Adrian Sustea ori Dumitru Pasima. Aceste
> juxtapuneri mimetice de modele si sosii, impreuna cu inflatia de panze de
> Marin Gherasim, de pe unul din pereti, insinueaza nu doar derizoriul
> estetic al acestei ideologii (de bine, de rau, singura originala de pe
> scena artei autohtone dupa 1989), ci si goliciunea ei spirituala, aparent
> la fel de bine jucata de creatori si de imitatori. Legitimarea
> contrafacerii si discreditarea prin proliferare nu sunt insa forme ale
> echidistantei, ci procedee politice. Este un tip de manipulare ce
> aminteste
> de alte timpuri, cand scriitorilor si artistilor veritabili le-au fost
> inventate dubluri analfabete, producatori de litere si imagini potrivite
> propagandei oficiale. Chiar si in anii democratiei originale sunt bine
> cunoscute cazurile de partide infiintate inainte de alegeri si a caror
> titulatura mima si aproxima numele partidelor istorice pentru a crea
> confuzie printre alegatori.
> Depozit este o bilita si pentru ca sub momeala expunerii proliferante sta
> miza compromiterii ideii de arta traditionala: ti se arata mult (multa
> pictura si sculptura) ca sa vezi ca nu inseamna nimic, ca este doar un
> tartru colorat pe peretii imaculati ai MNAC. Chiar daca este condamnabila
> procedura care a dus la achizitionarea acestor lucrari si chiar daca este
> exasperanta cantitatea de mediocritate pe metru patrat, nu este insa mai
> putin adevarat ca vocatia oricarui organizator de expozitii nu este aceea
> de a se lamenta, ci de a selecta si de a crea sens cu materialul vizual de
> care dispune. A abandona aceasta sarcina echivaleaza cu o demisie morala.
> A
> sugera ca singurul sens ce poate fi propus cu materialul avut la
> dispozitie
> este nonsensul (fara a duce la bun sfarsit nici macar aceasta idee) nu
> este
> o simpla provocare adolescentina, ci o comoditate si un fals. Olanda,
> Franta si Germania (dintre cazurile ce-mi sunt cunoscute) au fonduri
> nationale si regionale de arta in care s-au acumulat (prin proceduri de
> achizitie adesea uluitor de asemanatoare cu cele din Romania), alaturi de
> opere remarcabile, mii si mii de lucrari submediocre, identice in
> gaunosenia lor cu cele prezentate in Depozit. Dar asta nu a reprezentat
> niciodata un argument pentru sistarea achizitionarii si expunerii artei
> recente. Pretutindeni in lume se fac expozitii proaste cu lucrari bune si
> expozitii bune cu lucrari proaste. Curatorul este un adevarat convertor de
> sens. A colectiona si a expune arta pentru a da semnificatie unor timpuri
> va reprezenta intotdeauna un risc. Cand se va inventa formula artistica si
> curatoriala perfecta, infailibila, care sa spuna totul cu certitudine
> maxima, atunci nu se va fi ajuns la expresia perfecta, ci la sfarsitul
> artei.
>
> Diversitatea pura
>
> Bocetul MNAC pe trupul nascut mort al artei contemporane traditionale asa
> cum arata ea depusa in Depozit este insa fatarnic, intrucat expozitia
> aceasta groasa si mustoasa ca o bucata de carne stricata este prinsa in
> franzela feliata a unor expozitii de arta alternativa, specialitatea Casei
> ("poporului" select, biz-DJ-VJ, anglo-, arghiro- si francofil), inca de la
> inaugurarea din 2004. Etajul 2 al muzeului, foarte aerisit in comparatie
> cu
> densitatea sufocanta din Depozit, este ocupat de sptv.org<http://sptv.org>,
> de POLTUR
> powered by Casa Gontz si de http://offset.underconstruct.com. Cititorul
> (ce
> sa mai spun despre privitor) simte deja ca aici este pe culmile integrarii
> in absolutul de retea. Jargonul codat profesionist al titulaturilor este
> deja o buna masura a conformismului tehnicist. In felul sau, el este la
> fel
> de conventional si penibil ca si jargonul spiritualist al artei
> neo-ortodoxiste. Diferenta este doar de mijloace si de vocabular: abuzului
> de semne religioase al artei neo-ortodoxiste ii corespunde abuzul de
> imagini crude al artei alternative, in timp ce fixismului spiritualist
> romanist ii corespunde fanatismul subversiv "globalist". Daca arta
> neo-ortodoxista iti cere sa postesti si sa te rogi, arta alternativa te
> roaga sa schimbi postul, sa treci pe ei, singurii adevarati, singurii
> buni,
> singurii care te asigura ca ranjetul tau satisfacut in fata ecranului este
> un ranjet de insider bransat, avizat. Iata manifestul sptv.org<http://sptv.org>:
> "SPOILER TV
> ne ofera diversitate in stare pura. SPOILER TV reprezinta tocmai opusul
> televiziunii conventionale. Prezinta productii video si filme care au
> meritat cu adevarat sa fie realizate (argument ce seamana cu acela ca
> anumiti oameni au meritat cu adevarat sa existe, iar altii nu, ale carui
> urmari sunt bine cunoscute), reusind sa evite pericolul de a intra in
> categoria cliseelor comerciale (aici cliseul rade cu ecranul pana la
> urechi). SPOILER TV imbogateste cultura digitala prin mobilizarea
> resurselor creative care infuzeaza continutul sau (curat "sinergia
> realului"!). SPOILER TV reprezinta o mostra a potentialului creativ si
> intelectual, acolo unde acesta reuseste sa dea roade". (nec plus ultra!).
> Singura diferenta dintre proclamatiile neo-ortodoxiste si acest manifest
> powered in idiom taliban digital este ca primele sunt rareori atat de
> agramate. In rest, acelasi exclusivism, aceeasi segregare bombastica, atat
> terminologica, cat si ideologica, dar mai ales acelasi carierism cultural
> mascat de maximalismul idealurilor pure. O mostra din aceasta "mostra a
> potentialului creativ si intelectual": pe un ecran ruleaza un film indian
> din anii '60, cu o intriga de telenovela, ininteligibila de altfel,
> intrucat "cultura digitala" vine si-i "infuzeaza continutul sau" ca sa o
> scoata din "categoria cliseelor comerciale" si sa o aduca in stadiul de
> "diversitate pura". Ca atare, urmand metoda utilizata si in Catavencu,
> subtitrarea sarcastica adaugata imaginilor deturneaza naratiunea,
> personajele in cauza discutand astfel nu despre amorurile lor sapunoase,
> ci
> despre ultimele confruntari ideatice de pe scena artei, capatand si nume
> potrivite: Marina (se subintelege Abramovici), Tracy (probabil de la
> Tracey
> Emin) etc. Dezbaterile lor seamana cu aceea care ocupa cateva scene, in
> care doi barbati, dintre care unul este protagonistul filmului, Kebab (un
> curator de arta - sef de sala intr-un restaurant), revin de mai multe ori
> la ideea de a o vedea/imagina pe Tracy "copulând cu un castravete", in
> timp
> ce aceasta din urma, santeuza/animatoare, isi susura crezul
> estetico-politic feminist si cinic printre mesele din restaurant,
> aruncandu-le ocheade celor doi barbati. Nu exista nici un dubiu: aici ne
> aflam in miezul profund al subversiunii, culegand roadele fascinante ale
> "potentialului creativ si intelectual" tocmai "acolo unde acesta reuseste
> sa dea roade".
>
> E greu de crezut ca arta alternativa actuala sta mai bine decat arta
> traditionala contemporana. Oferind credit acestei convingeri prin
> alaturarea, cu scopuri didactice, a unui Depozit indesat cu rebuturi si a
> unui grupaj de expozitii hi-tech, MNAC nu face altceva decat sa pledeze
> pentru o arta in lohn estetic (cei mai multi artisti alternativi romani
> sunt simpli operatori ai unor formaturi "creative" occidentale), dar care
> bate pasul pe loc, contrapusa unei arte lipsite de miza, dar care
> prolifereaza de zor. In Depozit, MNAC nu face o selectie (adevarata), cu
> gandul ca lasa astfel arta traditionala sa se faca singura de ras. Dar
> nici
> in expozitiile de arta alternativa MNAC nu face o selectie, pentru ca este
> inhibat de galimatias-ul tehnico-terminologic ce trece drept criteriu de
> performanta profesionala. Publicul ajunge prizonier, ca un soarece in
> capcana, momit cand cu una, cand cu alta, pacalit si cu una, si cu alta.
> Este important ca o institutie de talia MNAC incearca sa faca si sa
> desfaca
> itele artei, dar este la fel de important sa depaseasca "diversitatea in
> stare pura", care, asa cum s-a vazut, nu-i decat numele mai pompos al
> bancului, al divertismentului cras.
>
>
>
>
>
>
>
> ---------------------------------
> Targul Online de Joburi . Participa si tu!
> http://www.myjob.ro/index.php?m=jobfair
>
>
>
>
> _______________________________________________
> Nettime-ro mailing list
> Nettime-ro {AT} nettime.org
> http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
> -->
> arhiva: http://amsterdam.nettime.org/
>
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/