www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] Pledoarii pentru adevar
vladimir bulat on Tue, 17 Jan 2006 08:56:38 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Pledoarii pentru adevar


Draga Gabriel,

sa fiu foarte sincer: eu nu sesizez, de data asta, semnificatia acestui
stencil facut de tine! Poate explici cumva miza lui?

Uite, cum isi pun problema altii, mai la vest de noi, vezi mai jos:

  


poate ca unii isi pun totusi problema

http://www.members.lycos.co.uk/gabald/stencils/armata.jpg
**********************************************************
SURSA: http://www.revista22.ro/
ANUL XV (827) (10 ianuarie 2006 - 16 ianuarie 2006) 


Comunismul la muzeu
Un simpozion si un volum despre comunism, muzeele si memorialele
est-europene (GHEORGHE CEAUSESCU) 



In octombrie 2004 a avut loc în Germania, la Weimar, colocviul
international Comunismul la muzeu, dedicat eforturilor facute în diferitele
tari foste comuniste pentru prezervarea amintirii si cercetarea unui sistem
barbar care le-a abatut de la cursul firesc al evolutiilor nationale.
Comunicarile sustinute cu aceasta ocazie au fost publicate într-un amplu
volum aparut la editura Böhlau din Köln-Weimar-Viena, Der Kommunismus in
Museum. Formen der Auseinandersetzung in Deutschland und Ostmitteleuropa
(Comunismul la muzeu. Forme ale dezbaterii în Germania si Europa Centrala
si de Est), volum îngrijit de dr. Volkhard Knigge, profesor la
Universitatea din Jena, si dr. Ulrich Mählert, referent la Fundatia pentru
Studierea Dictaturii Comuniste în RDG. La lucrarile colocviului au
participat conducatori de institutii muzeale si cercetatori din Germania,
Tarile Baltice, Polonia, Ungaria si . De la început se cuvine a fi
subliniat faptul ca Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei si
Academia Civica - de altminteri, Memorialul Sighet este o creatie a
Academiei Civice, amandoua înfiintate din initiativa Anei Blandiana,
participanta în calitate de referent la colocviu - sunt institutii
romanesti care se bucura de un meritat prestigiu international; or,
recunoasterea în plan international lipseste multor institutii romanesti,
fie ele consacrate, fie ele înfiintate dupa 1989, iar Academia Civica si
Memorialul au fost realizate cu mari eforturi, strict particulare, caci
pana în 1997 autoritatile de la noi nu numai ca n-au sustinut ideea, ci au
si încercat prin toate mijloacele sa o zadarniceasca. In ciuda
dificultatilor întampinate, cele doua institutii se afla azi nu numai pe o
pozitie de pionierat, ci si pe plan de egalitate cu institutiile similare
din alte tari foste comuniste. In acest sens comenteaza Memorialul Sighet
profesorul Joachim von Puttkammer (Universitatea din Jena), unul dintre
expertii germani în materie, subliniind implicit ca, prin aceasta
realizare, se situeaza pe una dintre liniile de preocupari majore ale
Europei contemporane. Or, înscrierea pe coordonatele europene în domeniile
umaniste este la fel de importanta pentru evolutia tarii ca si, de pilda,
participarea firmelor romanesti la proiectele tehnologice si economice ale
Uniunii Europene. Profesorul din Jena trece în revista, în afara de
Memorialul Sighet, Muzeele Ocupatiei din Tallinn, Riga si Vilnius, Muzeul
Comunismului din Praga si Casa Terorii din Budapesta. In ceea ce priveste
Memorialul Sighet, profesorul von Putkammer releva modul documentat în care
este ilustrata deportarea minoritatii germane din Romania si faptul ca
?sunt prezentate în încaperi separate grupuri specifice de victime, de la
partide si conducatorii lor, pana la membrii diferitelor confesiuni si la
deportatii în Baragan. O asemenea diferentiere a diferitelor grupe de
victime se realizeaza si în alte muzee, aici la Sighet însa ea slujeste în
primul rand scopului de a ilustra sugestiv represiunea în toata dimensiunea
ei si de a prezenta natiunea drept victima colectiva? (p. 237).

Un alt capitol în care Memorialul Sighet, împreuna cu muzeele din Budapesta
si Praga, îsi dovedeste eficacitatea este cel al vietii cotidiene în
socialism: referentul apreciaza modul cum se prezinta discrepanta între
propaganda comunista despre viata fericita a poporului si realitatea
tragica a existentei în tot rastimpul socialismului. Profesorul von
Puttkammer considera însa ca trebuie realizate studii stiintifice asupra
cresterii rapide a numarului membrilor de partid la scurta vreme dupa
razboi, si anume asupra cauzelor care au determinat-o si asupra
categoriilor în care propaganda de partid a avut efect. Este evident ca
asemenea studii vor trebui întreprinse si rezultatele lor oglindite în
muzee; un lucru, însa, poate fi spus de la început, remarca autorul:
partidele comuniste au ajuns la putere si ideologia bolsevica s-a raspandit
în toate tarile foste comuniste numai datorita imixtiunii brutale a
Moscovei; sovieticii s-au comportat la fel de barbar atat cu tarile care
le-au fost adversare pana la sfarsit, asemenea partii rasaritene a
Germaniei si Ungariei, cat si cu cele care, asemenea Romaniei, au rupt
alianta cu Hitler si cu cele care de la bun început au fost adversare
ireductibile ale celui de al treilea Reich, asemenea Poloniei si
Cehoslovaciei. Peste tot Armata Rosie a fost o armata de ocupatie (muzeele
de la Riga, Tallinn si Vilnius se numesc elocvent ?muzee ale ocupatiei?, un
nume pe care l-ar putea purta toate muzeele despre comunism din fostul
lagar socialist). Dar, indiferent de atitudinile adoptate de unele sau
altele din tarile Europei de Est în timpul razboiului, nimic nu justifica
actele criminale ale actiunii Moscovei în aceasta regiune cu o puternica
traditie si vocatie europeana, cu atat mai mult cu cat sovieticii
pretindeau ca actioneaza în numele libertatii, adica al conceptului
fundamental al Europei.

Problematica dezbatuta în cadrul simpozionului de la Weimar si, implicit,
reprodusa în volum este complexa: sunt discutate probleme de muzeografie,
de istorie contemporana, de morala, ca si raportul între istorie si
politica; profesorul Bernd Faulenbach de la Universitatea din Bochum
considera, pe drept cuvant, ca noi suntem ?martorii si, poate, aici si
acum, co-interpretii proceselor supranationale economice, comunicationale
si politice?, ceea ce confera dimensiuni noi panoramei. Profesorul de la
Bochum are în vedere atat procesul globalizarii, cat si pe cel al
constructiei europene; or, în acest context, asemenea dezbateri
internationale despre istoria recenta sunt imperios necesare pentru
realizarea unei întelegeri cat mai adanci a aceluiasi sistem care a
stapanit în toate tarile ocupate de sovietici. Impunerea aceluiasi sistem
nu înseamna absenta deosebirilor: studiile si discutiile viitoare vor
trebui sa precizeze gradul de similitudine si diferentele între tarile
foste socialiste. Vor exista în mod cert, conchide referentul,
neîntelegeri, dar ?trebuie sa învatam sa operam cu experiente diferite,
uneori chiar antitetice. Viziunile diferite asupra trecutului - poate si
despre muzee de istorie contemporana - trebuie confruntate în discutii? (p.
276). 

Cu toate acestea, deosebirile de vederi nu trebuie sa conduca la formularea
unor teorii absurde si inacceptabile: prof. Mária Schmidt, director al
muzeului Casa Terorii din Budapesta, atrage pe drept cuvant atentia asupra
grotescului teoriei care sustine ca ?stalinismul este o dictatura a
modernizarii? - ?Modernisierungsdiktatur? (p. 261) - si solicita unor
reprezentanti ai tinerei generatii de istorici occidentali sa se
documenteze mai bine si sa fie exacti în chestiunile de terminologie - nu
se poate vorbi, de pilda de ?fascism? în Ungaria, ci de
?national-socialism? -, înainte de a formula concluzii apodictice asupra
comunismului, într-o încercare stupida de a-l justifica; exista, din
nefericire, o asemenea incalificabila tendinta în zilele noastre.
Profesorul Faulenbach constata ca ?dupa 1989, genocidul evreilor a fost
privit mai adanc ca eveniment european. Dezbaterea despre dictatura
comunista si victimele ei joaca în diferitele tari roluri diferite, dar
pana azi ea nu este nici pe departe atat de spectaculoasa ca dezbaterea
despre al doilea razboi mondial si crimele national-socialiste? (p. 68).
Constatarea corespunde realitatii, cercetarea sistemului comunist trebuie
facuta dupa aceleasi criterii si metode utilizate în cazul
national-socialismului si fascismului. Cercetarea unuia dintre sisteme are
darul de a arunca lumini noi si asupra celuilalt, caci ele au fost similare
din multe puncte de vedere (daca cineva mai are dubii despre antisemitismul
stalinist, n-are decat sa citeasca exceptionala carte a lui Arthur London,
L?Aveu). De aceea, un merit indiscutabil al simpozionului si al volumului
îl constituie faptul ca, desi este dedicat comunismului în muzee, include
referate si despre nazism, cum este cel al cercetatorului dr. Lu Seegers,
Intre prelucrare, refulare si falsificare. Cultura amintirii
national-socialismului în Germania, care arata, printre altele, cum în RDG
istoria nazismului era utilizata numai în scopul propagandei comuniste. Cei
doi editori, Volkhard Knigge si Ulrich Mahlert, în prefata volumului, arata
ca cercetarea national-socialismului întreprinsa pana în prezent este un
model referential pentru studierea comunismului. Sighetul Marmatiei a fost
ales ca loc pentru realizarea Memorialului, spune la randul ei Ana
Blandiana, si pentru ca în aprilie 1944 aici au fost concentrati 38.000 de
evrei de catre autoritatile ungare spre a fi trimisi la Auschwitz; ceva mai
tarziu, în acest oras au fost concentrati cetatenii romani care fusesera
prizonieri sau deportati în Uniunea Sovietica, iar din 1950 Sighetul
Marmatiei a fost ales ca loc de detentie si, de fapt, de asasinare a unei
mari parti din elita politica, culturala si religioasa romaneasca. Astfel,
Sighetul Marmatiei este un loc simbolic pentru cele doua totalitarisme
produse de secolul XX.

La sfarsitul volumului, coordonatorii publica scurte descrieri ale muzeelor
care au fost prezentate la simpozion. In ceea ce priveste Memorialul
Sighet, doua lucruri mentionate în descriere îl diferentiaza pozitiv de
celelalte muzee: operele de arta expuse în contextul documentar si
stiintific realizeaza un elocvent memento afectiv, dupa cum faptul ca este
un muzeu nu numai al oprimarii, ci si al rezistentei (muzeele baltice
prezinta si ele batalia antisovietica) îi da o complexitate în plus. Si
profesorul von Puttkammer, în comunicarea sa, mentiona razboiul de
partizani în muntii Romaniei din 1948 pana în 1962. Astfel, datorita
Memorialului Sighet, opinia publica din Europa începe sa afle despre un
razboi tragic si inegal pe care grupuri de romani l-au dus în chip eroic,
ani de zile, împotriva ocupantului sovietic. Acum trebuie întreprinse
studii istorice pe baza marturiilor supravietuitorilor, dar si pe baza
cercetarilor în arhivele Securitatii si ale partidului comunist.

Simpozionul de la Weimar, prezentat în amplul volum, a fost doar o etapa în
coordonarea eforturilor disparate facute în diferite tari în privinta
cercetarii si vizualizarii perioadei comuniste din Europa de Est. Procesul
documentar este fara încetare adancit prin noi cercetari si prin noi
dezbateri. Opinia publica europeana devine tot mai constienta ca sistemul
comunist a fost expresia imperialismului moscovit, desi, spre deosebire de
national-socialism, propaganda sa utiliza o terminologie si concepte
europene. Comunismul, durand mult mai mult, a avut mai multe etape, în fond
metamorfoze determinate de oportunismul politic, ca si schimbari formale
menite sa ascunda esenta antiumana a sistemului. Iar dezbaterile
internationale ca aceasta, de la Weimar, sau ca acelea organizate de
Academia Civica la Sighet sau la Bucuresti sunt si ele un bun prilej pentru
adancirea în spirit european a unei perioade dintre cele mai întunecate din
istorie.


 



---------------------------------
Targul Online de Joburi . Participa si tu!
http://www.myjob.ro/index.php?m=jobfair




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/