www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] Muzeul de Arta Moderna al Romaniei
vladimir bulat on Thu, 19 Jan 2006 14:35:10 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Muzeul de Arta Moderna al Romaniei


SURSA:   
http://www.revista22.ro/

ANUL XV (828) (17 ianuarie 2006 - 23 ianuarie 2006) 

ERWIN KESSLER

MAM


MAM, Muzeul de Arta Moderna al Romaniei, nu exista nici acum un an, cand
numele sau a fost evocat pentru prima oara tot in paginile acestui
Supliment, si nu exista nici azi. El este doar o institutie sufleteasca
prezenta in mintea catorva oameni (fara putere de decizie), care-i simt
lipsa si pe care ii bucura simpla idee a existentei sale. MAM nu poate fi
realizat din lipsa de fonduri. Dintr-un prisos de fonduri a aparut insa
anul trecut imoralul Monument al Revolutiei din Piata Palatului, Teapa
gagarica in care a fost tras si executat spiritul Revolutiei si care a
costat milioane de euro. O schema financiara corporatista a facut posibila,
tot in 2005, traversarea Capitalei de o cireada de vaci postmoderniste din
fibra de sticla, adica de monumentul efemer numit Cowparade, venit din
nimic si care ne-a lasat nimic, ca orice produs destinat consumului. Intre
pseudomodernismul comunist al Tepei si postmodernismul consumist al vacilor
exista insa si o alta legatura decat aceea a banilor obtinuti usor pentru
surogate derizorii de arta. Ambele monumente sunt flusturatice, frugale,
cultivand uitarea si indiferenta, cu o viziune pur tehnica a ocuparii
spatiului public, simple ?amenajari? exterioare destinse, de-cerebralizate,
de-spiritualizate, rupte de istorie. Sunt monumente ale complacerii intr-un
moment pasager al societatii. Divertisment, degringolada.

MAM ar fi nu doar un muzeu, ci si un monument al memoriei. Dincolo de
faptul ca ar putea fi instalat intr-una dintre cladirile industriale
interbelice din centrul Capitalei, ce ar prilejui arhitectilor
posibilitatea de a face minuni de convertire cu bani putini si idei multe
(asa cum au facut cei de la Musée d?Orsay sau cei de la Tate Modern), MAM
ar fi, prin colectiile si expozitiile sale, un spatiu activ al memoriei
culturale. Si asta pentru ca arta moderna si modernitatea in genere este
partea cea mai nevralgica a istoriei si culturii noastre, prinsa intre cele
doua razboaie care ne-au adus atatea impliniri si catastrofe.
Pseudomodernitatea comunista ne-a adus realismul socialist si arta oficiala
ceausista. Postmodernitatea capitalista ne-a adus Catacomba-Cola si
MnacSoros?. Modernitatea ni i-a adus pe Brancusi si Pallady, pe
Mattis-Teutsch, Brauner si Tzara. Adica pe singurii artisti prin care
aceasta tara conteaza ca producatoare de cultura universala, chiar si la
ora actuala a postmodernismului belfer, dar cu buzunare culturale goale. A
face un muzeu pentru acestia, dar si pentru toti ceilalti artisti care au
constituit caleidoscopul cultural al vremii, de la Tonitza la Petrascu si
de la Iser la Corneliu Michailescu si Ion Tuculescu, reprezinta nu doar un
act de reparatie, ci o intreprindere teoretica ce poate defini si redefini
profilul cultural al Romaniei. Este o sarcina de politica culturala
nationala.

Intr-o capitala in care exista doua ample muzee destinate exclusiv culturii
populare (in mediu urban!), Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman, si in
care s-a infiintat un imens muzeu de arta strict contemporana, dedicat
tehnologiilor de ultima ora (MNAC), nu exista insa nici un muzeu dedicat
acelei arte si culturi pe care se fundamenteaza, in ultima instanta, toate
pretentiile noastre de modernitate culturala, de civilizatie europeana:
arta interbelica, arta avangardei si a modernismului clasic. Intre lumea
satului si lumea computerului apare astfel un hiatus de reprezentare
culturala. Lumea industriei, a urbanitatii tentaculare, a bordelului si
cafenelei, a alienarii si confortului burghez, a utopiei si protestului
social, lumea artei interbelice, pe scurt, asa cum apare ea in operele si
publicatiile avangardei, in mecanica entuziasta a picturii lui Maxy si in
spleen-ul asezat al interioarelor cu nudism sec de five o?clock ale lui
Pallady, lumea aceasta densa care a produs peste 70% din intregul
patrimoniu muzeistic national este ingramadita in cateva sali din Muzeul
National de Arta, unde artisti de o importanta majora pentru arta nationala
si europeana sunt reprezentati prin doua-trei lucrari puse rama langa rama.

Modernismul, la noi, n-are lobby. E cazut in desuetudine, e depasit aparent
de exotismul de proximitate, de neotraditionalismul ortodoxist si
?poporanist?, cu idealismul sau crucivor si taranocentric, dar si de
estetica tip video-lounge a stratului subtire de yuppies avizi de
divertisment cultural sintetic si virtual. Modernitatea, cultura de mijloc
(atat cronologic, cat si estetic sau social) a ajuns in plan secund, chiar
daca ea este cea care a propulsat valorile pe care s-a asezat civilizatia
actuala. Arta modernista, care a intrebuintat mijloacele clasice (pictura,
sculptura) pentru a viza continuturi neconventionale, a devenit opera non
grata, imbalsamata in elogii factice si festiviste, simple travestiuri ale
uitarii. Doar o constiinta sociala vinovata, o culpa istorica adanca, o
tradare culturala de proportii nationale a proiectului modernitatii explica
aceasta obtuzitate in fata artei interbelice. Tratamentul bestial la care a
fost supusa cu inconstienta si nepasare Coloana infinitului de la Targu
Jiu, umilirea si desfigurarea capodoperei brancusiene constituie un act si
o marturie a acestei culpe, o nevoie de exorcizare prin distrugere a unui
modernism devenit incomod.

MAM ar fi locul in care arta modernista si avangardista nu ar fi inchisa,
slavita in gol, cauterizata. Acolo, toate aceste confruntari cu propria
noastra istorie recenta, cu vinovatiile si inaderentele noastre ar da de
gandit si de simtit. Si asta tocmai pentru ca arta interbelica este o arta
a problemelor si a dezbaterilor, nu un simplu anestezic estetic de gen
Cowparade. Expozitiile de la MAM ar putea redeschide dosarul modernitatii,
care este identic cu acela al inconstientului nostru colectiv, depasind, de
pilda, viziunea totalizatoare si fals neproblematica asupra unei avangarde
aparent uniforme, cosmopolite, in interiorul careia n-ar fi actionat
tensiuni nationale. Intr-o cultura precum aceea din Romania, care si-a
dobandit unitatea nationala in circumstantele dramatice de la sfarsitul
primului razboi mondial, componenta etnica a modernismul clasic a jucat un
rol important, ce nu trebuie ocultat, ci explicat. In contextul acestui
concert de interdependente pot fi intelese tendintele sintetice
cubo-futuriste si suprarealiste ale avangardei evreiesti (Brauner, Maxy,
Iancu, Perahim), carora le pot fi contrapuse aspiratiile figurativ-iconice
ale modernismului clasic romanesc (Pallady, Ressu, Petrascu), dar si
patosul nostalgic al peisagisticii reprezentantilor tarzii ai Scolii -
maghiare - de la Baia Mare, marcata de mitul (lejer vindicativ) al
paradisului pierdut, sau expresionismul ca paradigma existential-artistica
a pictorilor germani din Transilvania, de la Hans Eder la Hans
Mattis-Teutsch. Pe acest fundal poate fi prezentat si modernismul
reactionar romanesc, profesat de artistii ce simpatizau cu regimul carlist,
cu ethosul sau militarist, nationalist si paseist (Olga Greceanu, Marius
Bunescu, Ion Theodorescu-Sion). Diferentierile estetice sublimeaza tensiuni
reale, pe care politica si evenimentele sociale ale timpului le-au facut
manifeste si pe care MAM le-ar face inteligibile.

MAM ar facilita insa si intelegerea artei strict contemporane, caci, de
pilda, prin juxtapunere, totemismul si cromatismul turgescent
caracteristice lui Tuculescu ar arunca o alta lumina asupra freamatului
obscur din simbolismul ortodoxist, in culori erotizat-expresioniste, al
picturii lui Bernea. La fel, suprafetele varoase si paleta retinuta a unui
Pallady ar da o alta dimensiune camaieului rafinat, concis si precis,
palorii calculate a multora dintre productiile picturii neoortodoxiste.

Daca Monumentul Revolutiei din Piata Palatului este monumentul care nu ne
trebuie si care, desi exista, ar putea fi indepartat oricand, MAM este
muzeul care nu exista, dar care ne trebuie si care ar putea fi realizat
oricand.
 




 



---------------------------------
Targul Online de Joburi . Participa si tu!
http://www.myjob.ro/index.php?m=jobfair




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/