www.nettime.org
Nettime mailing list archives

[Nettime-ro] Regimuri ale reprezentarii/ conferinta la MNAC/ 11.01.2007
mihnea mircan on Thu, 4 Jan 2007 10:36:30 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] Regimuri ale reprezentarii/ conferinta la MNAC/ 11.01.2007


Conferinta Regimuri ale reprezentarii: Arta si
politica dincolo de Casa Poporului
MNAC, Bucuresti
11.01.2007

Participa Chantal Mouffe (keynote), Nicolas Bourriaud,
Jonathan Lahey Dronsfield, Marcus Steinweg, 4space,
Ruxandra Balaci si Meta Haven.

Organizatori: Jan van Eyck Academie, Maastricht, si
Meta Haven: Design Research
informatii la http://www.museumofconflict.eu
e office {AT} metahaven.net

Conferinta de pe 11 ianuarie de la Muzeul National de
Arta Contempporana, intitulata 'Regimuri ale
reprezentarii: Arta si politica dincolo de Casa
Poporului', va avea ca subiect chiar spatiul care
gazduieste evenimentul. Fosta Casa a Poporului,
actualmente Palatul Parlamentului, intr-o aripa a
caruia se afla muzeul de arta contemporana, va fi
punctul de plecare intr-o dezbatere despre relatia
dintre politica, imaginatie si reprezentare, atit in
cit si dincolo de conditia post-comunista. 
MNAC este una dintre incercarile Estului de a folosi
arta contemporana pentru a transforma un simbol
totalitar intr-un loc al democratiei - unicitatea sa
vine insa din faptul ca Palatul Parlamentului este
locul puterii politice. Intrebarea centrala a
conferintei este: poate arta 'lua locul puterii,
producind un simbol al deschiderii si democratiei'
(Nicolas Bourriaud)? Poate imaginatia influenta
intelesul unei cladiri care este logo-ul unui regim
totalitar? Cum poate o institutie de arta contemporana
sa foloseasca acest simbol sau aceasta fundatie pentru
a construi o identitate nationala? Putem vorbi despre
o inversiune a 'efectului Bilbao'? Care este legatura
dintre institutionalizarea artei contemporane si
imperativul democratic dupa caderea comunismului? 

Eveniment sprijinit de Ambasada Regala a Olandei la
Bucuresti.

Programul conferintei
10.15
Inregistrare
11.15
Cuvint de deschidere ? Ruxandra Balaci, director
artistic MNAC
11.30
Introducere ? Vinca Kruk
11.45
Keynote lecture ? Chantal Mouffe
12.45
Conferinta ? Nicolas Bourriaud
13.30
prinz
14.00
Conferinta ? Jonathan Lahey Dronsfield
14.45
Conferinta ? Marcus Steinweg
15.30
Conferinta ? 4Space (Augustin Ioan & Ciprian Mihali)
16.15
pauza
16.30
Masa rotunda cu toti vorbitorii ? moderator Daniel van
der Velden
17.30
Cocktail

Acces gratuit
Limba: Engleza
Adresa: MNAC
Muzeul National de Arta Contemporana
Palatul Parlamentului, aripa E4
Sos. Izvor 2-4
Bucuresti, Romania
http://www.mnac.ro/

Sumarul conferintelor si biografiile participantilor

Politica agonistica si practica artistica
Chantal Mouffe ? Keynote lecture
In prezentarea mea voi urmari diferite moduri de a
gindi spatiul public si implicatiile acestor modele
pentru practicile artistice. Argumetul meu este ca
arta publica nu este arta instalata intr-un spatiu
public, in opozitie cu unul privat. Arta publica este
cea care instituie spatiul public, in sensul unei
actiuni comune a mai multor oameni. De pilda, voi
incerca sa arat ce tip de public ar trebui sa creeze
institutiile de arta: un spatiu public al carui scop
este consensul sau un spatiu public al confruntarii
agonistice? Preluind idei din lucrarile mele
anterioare, voi demonstra ca sarcina politicii
democratice nu este aceea de a agrega interese sau de
a crea un consens rational, ci de a transforma
antagonismul in agonism. Rationamentul reformuleaza
relatia dintre arta si politica si permite o alta
intelegere a naturii practicilor artistice critice.
Miza fundamentala este o interogatie a modelului
hegemonic prin formularea acelor elemente indepartate
de consensul bazat pe dominatie. Voi insista asupra
modurilor multiple in care acest tip de consens poate
fi subminat si voi arata ca practicile artistice pot
contribui la articularea unor forme noi ale
subiectivitatii. 

Chantal Mouffe este profesor de teorie politica la
Centrul pentru Studiul Democratiei de la University of
Westminster, Londra. Este membru al Collège
International de Philosophie, Paris. A editat volumele
Gramsci and Marxist Theory (Routledge and Kegan Paul,
London, 1979), Dimensions of Radical Democracy.
Pluralism, Citizenship, Community (Verso, London,
1992), Deconstruction and Pragmatism (Routledge,
London, 1996) si The Challenge of Carl Schmitt (Verso,
London, 1999). Este coautor, impreuna cu Ernesto
Laclau, al cartii Hegemony and Socialist Strategy.
Towards a Radical Democratic Politics (Verso, London,
1985) si a scris The Return of the Political (Verso,
London, 1993), The Democratic Paradox (Verso, London,
2000), urmata de On the Political (Routledge, London,
2005).

Nicolas Bourriaud
Nicolas Bourriaud este curatorul si criticul de arta
care a propus in 1995 termenul de 'estetica
relationala'. In perioada 2002-2006 a fost co-director
la Palais de Tokyo, Paris (alaturi de Jérôme Sans).
Bourriaud a creat revista Documents (1992-2000), si a
fost corespondent la Paris al revistei Flash Art.
Bourriaud a publicat Relational Aesthetics (2002) si
Postproduction (2001), definind ca 'relational' acel
tip de arta care isi ia ca orizont teoretic 'domeniul
interactiunilor umane si contextul social, mai curind
decit afimarea unui spatiu simbolic independent si
privat.' 
Nicolas Bourriaud este membru al boardului consultativ
MNAC.

Arta si democratie la fundatia fundatiei
Jonathan Lahey Dronsfield
Cladirea in care se afla MNAC a fost construita pentru
a institui ? in viziunea conceptorului ei, dictatorul
Nicolae Ceausescu ? ?omul nou?. Astfel ea apare ca
fundatie - nu doar ca fundament al identitatii
nationale - ci ca fundatie a fundamentului insusi.
Acesta este aspectul pe care MNAC e nevoit sa il
negocieze. Dar cum poate arta prelua intelesul unei
asemenea cladiri pentru a o transfoma intr-un simbol
al deschiderii si democratiei, asa cum spune unul
dintre membrii boardului MNAC, Nicolas Bourriaud? 
Ce presupune o asemenea afirmatie? Nu risca ea sa
repete fundatia impovaratoare a cladirii insesi?
Conferinta va porni de la zonele neclare din teoria
artei propusa de Bourriaud si de la ideea, contrara
esteticii relationale asa cum o defineste el, ca arta
trebuie sa functioneze ca rezistenta fata de politica
pentru instituirea democratiei. 

Jonathan Lahey Dronsfield este lector de Teoria si
Filosofia Artei la University of Reading si conduce
Forum for European Philosophy la London School of
Economics; este de asemenea membru al boardului AICA
(Association Internationale des Critiques d?Art). A
publicat mai multe texte despre filosofia
continentala, in special privind raportul dintre arta
si etica. In prezent lucreaza la doua carti: Art?s
Resistance to Ethics si Heidegger?s Philosophy of Art.
Intre 2004 si 2006 a fost cercetator la departamentul
de teorie de la Jan van Eyck Academie.

Obscurantismul faptelor
Marcus Steinweg
Nici filosofia si nici arta nu depind de demonstratii
sau opinii. Filosofia si arta instituie lucruri, le
afirma. Afirmatia difera de dovada sau de opinie prin
faptul ca e nevoita sa se dispenseze de certitudini. O
filosofie a afirmatiei este o filosofie a
incertitudinii. Ea depaseste sau transgreseaza
modalitatile gindirii conventionale ca reflectia,
argumentul, intemeierea, critica. Ea produce contactul
dintre subiect si adevar in conditii de inceritudine
si da acestui moment o forma, un limbaj. Adevarul se
refera la limitele lumii faptelor. Filosofia exista
numai in masura in care atinge aceste limite. Este o
afirmatie care neaga validitatea imperativelor
factuale. Ajungind la adevar, filosofia trebuie sa
reziste la certitudinea opiniei si obscurantismul
faptelor in egala masura. Ea atinge intangibilul si
transforma aceasta atingere intr-o forma de viata. Voi
pleda in favoarea relevantei politice a artei si
filosofiei, in contrast cu arta si filosofa politica
conventionale. Vreau sa demostrez ca arta si filosofa
politica isi descriu propria de-politizare, ca nu se
preocupa de o politica a libertatii, a imposibilului
si a ceea ce este absolut necesar. Politica la care ma
refer difera de ceea ce se numeste in mod obisnuit
politica, in masura in care nu afirma sau apara
interese, ci apare ca o forma de rezistenta la
realitatea socio-politica si ideo-culturala. Ea este
articulata printr-un refuz absolut al universului
faptelor si opiniilor care circula in univers. Apare
ca o politica a adevarului, in masura in care ia drept
dovezi lucrurile care intra in conflict cu
certitudinile acceptate. 
Arta are inteles doar ca arta, filosofia are inteles
doar ca filosofie. Arta si filosofia nu pot fi reduse
la cimpul socio-politic care le articuleaza. Nu are
sens sa definim misiunea artei si filosofei ca una
politica. 'Aceasta este iluzia stingii din ultimele
decenii', spune Heiner Müller, 'a intelectualilor
europeni si in special a literatilor, de a sustine ca
arta si politica pot sau trebuie sa aiba aceleasi
interese. Finalmente, arta nu poate fi controlata. Sau
se poate intotdeauna sustrage controlului. Si din
acest motiv a fost intotdeauna aproape automat
subversiva.'

Marcus Steinweg este filosof si scriitor si locuieste
la Berlin. A publicat cartile Krieg der difference,
Autofahren mit Lacan (Koblenz, 2001), Der Ozeanomat.
Ereignis und Immanenz (Cologne, 2002),
Subjektsingularitäten (Berlin, 2004) si
Behauptungsphilosophie (Berlin, 2006). Steinweg
colaboreaza regulat cu artistul elvetian Thomas
Hirschhorn, scriind texte pentru publicatiile si
instalatiile ale acestuia. 

Obiect singular: Casa Republicii si rezistenta la
interpretare 
4Space (Augustin Ioan & Ciprian Mihali)
Semnificatia Edificiului Ultim si a Bulevardului
Victoria Socialismului care porneste de la el - a
fenomenului anti-urban denumit oficial 'noul centru
civic', a fost interpretata recent luind in calcul
conceptia, constructia si utilizarea lor din perioada
comunista si pina in prezent. Orice tentativa de a
pune ordine aici trebuie sa porneasca de la doua
premise. Mai intii, acest edificiu rezista oricarei
interpretari unitare, 'holistice', care ar incerca
sa-i epuizeze intelesurile in ceea ce priveste
productia si destinatia. In al doilea rind, distinctii
importante apar daca incercam sa explicam cladirea
pronind de la cele trei tipuri de spatii pe care le
genereaza. Intre acestea, spatiul exterior, i.e
orasul, urmat de spatiul exterior cladirii, i.e
imediata ei vecinatate, in limbajul strimb al
politicii post-sovietice sau ca halou urias de
influenta emanat de monstruoasa structura. In al
treilea rind, spatiul din afara. In conditiile in care
ne lipsesc datele verificabile, doar marturiile orale
pot explica natura aproape ?oculta? a celei mai ample
operatiuni urbane din istoria Romaniei. Aceste surse
orale includ studii incomplete sau nepublicate, ca cel
intreprins de Gérard Althabe de la EHESS sau legende
povestite de martori oculari sau de fosti 'initiati'
precum profesorul Cornel Dumitrescu, la vremea aceea
rector al IAIM Bucuresti. Acest proiect colosal isi
datoreaza dimensiunea imaginara, mitica, valului de
'petites histoires' pe care le-a generat. 
Chiar daca partiale, interpretarile cele mai valoroase
nu se regasesc in discursul despre arhitectura si
urbanism, ci in stiintele socio-umane si politice,
istoria mentalitatilor, antropologia stratului
peri-urban, si, nu in ultimul rind, in psihanaliza.
Diversele proiecte propuse pentru Casa Republicii dupa
'89 oscileaza intre doua extreme - cele mai putin
radicale propun o 'recuperare' a Casei in termenii
strict profesionali ai 'expertizei' arhitecturale.
Argumentul a fost folosit nu doar de catre arhitecti
ci si de catre diversii interpreti ai Casei care
ghideaza in preajma ei vizitatori straini uluiti. La
urma urmelor, Casa Republicii inseamna cantitate,
dimensiuni, design, structuri speciale si asa mai
departe. La inceputul urmelor, putem vorbi de
'postmodernismul' Casei si Bulevardului, de ?Bigness?
(Rem Koolhaas) si alte concepte care se pot dovedi
utile. In discutiile despre Casa, aspectul mai 'inalt'
(in sensul strict al ab/uzului, al investirii excesive
cu inteles) este perceput ca epifanie. Casa este un
templu al Ierusalimului, inaltat la Bucuresti in
previziunea unei a doua veniri pe care o pune in act. 
O alta intelegere 'oculteaza' numeroasele pliuri
sociale, economice si politice ale edificiului, si o
face deliberat adeseori. Altii sint cuprinsi de
frenezie interpretativa in fata cladirii. Intre aceste
extreme flutura o nesfirsita inlantuire de griuri. De
pilda, retorica nationalista se simte incurajata de
datele, in aparenta neutre, privind tehnologiile de
constructie si materialele care sint, se pare,
exclusiv romanesti si, desigur, exceptionale.
(Castelul Peles survine uneori ca un corolar. Acolo,
pina si lemnul a fost importat.) Exista si ideile, mai
decente din punct de vedere profesional dar nu mai
putin fantasmagorice, despre un plan prestabilit al
Bucurestiului, intemeiat pe o schema utopica sau
ideala de tip Sforzinda (Dana Harhoiu). Originea
structurala a acestui plan ar fi o geometrie sacra
constituita de un Triunghi monastic al Bermudelor, cu
biserici parohiale dispuse concentric in relatie cu
Biserica Sf. Gheorghe, considerata ombilicul orasului.


4Space este un grup interdisciplinar de filosofi,
arhitecti, scriitori, sociologi si geografi, preocupat
de critica si rescrierea politicilor urbane in orasele
romanesti. A inceput ca focus-group la Institutul de
studii avansate New Europe College din Bucuresti in
2004 si are o rubrica saptaminala omonima in revista
online www.liternet.ro. Grupul pregateste o antologie
de texte ale membrilor sai, care va fi tiparita de
Editura Idea, Cluj, in 2007. 

Introducere
Meta Haven
Meta Haven: Design Research a fost infiintat la
Amsterdam in 2005 de catre Vinca Kruk, Daniel van der
Velden, Adriaan Mellegers si Tina Clausmeyer. Prima
lor colaborare a fost o cercetare vizuala asupra
Principatului Sealand, un stat minuscul format pe o
platforma petroliera din Marea Nordului. Acest
proiect, centrat pe studiul identitatii teritoriale si
difuziunii ei prin retele informationale, al miturilor
si simbolismului, s-a desfasurat in 2003 la Jan van
Eyck Academie, Maastricht.
Proiectele ulterioare investigheaza mai multe studii
de caz a caror cheie este legatura dintre imaginatie
si politica. Proiectul History Vs. Future a pornit de
la relatia dintre identitate si istorie si a condus la
o cercetare asupra Casei Poporului din Bucuresti.
Alaturi de o serie de modele si scenarii vizuale,
proiectul include conferintele The Museum of Conflict
si Regimes of Representation.
Van der Velden si Kruk lucreaza in prezent la Jan van
Eyck Academie la un proiect despre motorul de cautare
franco-german Quaero, in colaborare cu cercetatorii
Tsila Hassine si Gon Zifroni, o incercare de a produce
o fuziune intre o intelegere critica si imaginativa a
design-ului si o dezbatere despre internet, politica,
spatiul public si patrimoniul cultural. In acelasi
timp, Meta Haven: Design Research lucreaza la cartea
Uncorporate Identity, care va aparea in toamna lui
2007.








__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro {AT} nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/