Re: [Nettime-ro] Romania vrea razboi

Pe o scara richter de evaluare a evenimentelor momentului, cred ca mesajul lui Vlad Nanca se situeaza la 10.

Din pacate asta nu are nici o relevanta insa. Istoria ne invata ca numeni nu invata din istorie, ci o repeta. Iar istoria moderna a romaniei (in sensul larg al conceptului, deci intr-o curba de aproximativ 500 de ani), este concentrata pe o realpolitik a umplerii burdihanului. Katchi o tzarishoara mika shi detchi prigonita nu poate supravietzui decat prin indivizii sai (elite ori nu), care indivizi trebuie sa faca compromisuri si sa se supuna - ca sa poata sa manance, deci ca sa supravietuiasca natziunea.

Din cand in cand, periodic si tot mai des pe masura ce ne apropiem de modernismul "nostru", al ultimelor 2 secole, acest pricipiu al compromisului digestiv este imbracat in frenezia aliantelor. Care nu se fac in numele unei viziuni pe termen mediu, necum in numele unor principii, ci in numele unei orbecaieli de moment pe care cu mandrie nationala o numim diplomatie. Astfel se face ca tot politicianul romanesc se viseaza la externe, acolo de unde poate salva natiunea prin pacturi abile si piruete internationale. De la martirul brancoveanu care nu mai prididea facand aliante in dreapta si in stanga, la diplomatii care au stabilit scara compromisurilor in perioada nazisto-comunista exista o linie vartoasa de continuitate, care nu e a noastra, intelighentzia, nici a voastra - politicienii, ci a tutlor rrrromanilor, de la vladica la opinca.

Truisme de genul "rezistenta nu duce la nimic" (oare? unde sunt polonezii, care s-au lasat macelariti "inutil" de-a lungul unei istorii absurd-masochiste, din punctul nostru de vedere? unde sa fie - departe, in NATO, de unde pot sa critice si sa dezbata deciziile "fratelui mai mare") au fost transformate mai recent in prioritati axiomatice. Punand, ca si in urma cu 100 de ani, ratiunea geopolitica deasupra ratiunii de stat si a bunului simt istoric, politicienii romani, si sprijinitorii lor at large, adica boborul, au inversat schema razboiului rece, si acum stau linistiti in umbra unei forte de la care de fapt nu pot astepta mare lucru. Cine se leagana in iluzia ca "americanii" (america e un continent, nu o natiune, va amintiti?) ne vor scapa de rusi, nu au inteles nimic din ceea ce li s-a dat pe teava televizorului in ultimii 14 ani. America, mai frate, e departe. De Cecenia, Moldova si alte nationalitati mai mult sau mai putin conlocuitoare trebuie sa se ocupe altcineva, din zona, care cunoaste. cautati termenul "stewardship" pe internet si veti afla mai multe.

Exista un trend nou, adica vechi, sincronist (de la Eugeniu Lovinescu, ma rog frumos) intre prietenii mei intelectuali, care de cate ori ma plang de una de alta, imi arata calm ca tot ce se intampla in Romania acum e in limitele unei normalitati pluraliste, mai draga, la fel ca in democratiile putrede din vest. Interesant insa e sa aflu acum ca democratiile putrede se mai supara din cand in cand pe proprii lor aliati, in timp ce in Romania acest tip de normalitate nu e normala. Daca ce spune Vlad e adevarat (si nu vad ce omisiuni ar putea fi aici, nu cred ca exita pe undeva dezbateri secrete asupra problemelor care agita opinia in vecini), atunci nu ma mira de fel ca nenumaratii "analisti politici" romani aparuti ca ciupercile dupa ploaie nu s-au ostenit sa dezbata mai nuantat problema escaladarii unui conflict armat - intr-o zona exploziva din punct de vedere tactic, strategic, etnic, si asta pe fondul unei destabilizari a economiei mondiale. si daca tot am pomenit geo-politica, s-a deranjat cineva sa arunce o privire pe harta, sa vada cat de aproape e Irakul, so orientul Mijlociu de tzarishoara noastra, atat de ospitaliera cu investitorii de credinta musulmana?

nu crem, avem alte prioritati, deh.

noapte buna.