vladimir bulat on Tue, 15 Feb 2005 11:33:28 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] MNAC - reper cultural ocazional sau obiectiv militar contemporan?



Un comentariu despre mnac in revista 22
[ANUL XIV (779) ( 11 februarie 2005 -18 februarie 2005):


http://www.revista22.ro/



MNAC - reper cultural ocazional sau obiectiv militar contemporan? (FLORIN
GABREA) 



O sambata insorita si geroasa, numai buna pentru a vizita MNAC (Muzeul
National de Arta Contemporana). Intrarea in muzeu se face prin aripa din
stanga a cladirii-cosmar, a "casei de nebuni", cum potrivit a numit-o Pavel
Susara. Numit odinioara, cinic, "Casa Poporului", minabilul conglomerat
avea sa-si tradeze adevarata natura de mausoleu si citadela inexpugnabila,
odata cu inchiderea capului de perspectiva al marelui bulevard, ce nu
permitea accesul frontal, ci oferea doar eschiva urbanistica si obliga la
ocolirea si receptarea lui pripita, distanta si infricosata. Va reusi,
oare, astazi, spiritul novator, neastamparul, inventivitatea formala si
indrazneala demolatoare a artei contemporane sa invinga imobilismul,
atemporalitatea si masivitatea de prost gust a stabilimentului aglutinant,
asa cum a stat in intentia organizatorilor? Patrund cu masina in incinta si
parchez la capatul unor trepte fara de sfarsit. Inaintez pe langa o fatada
gigantica, pe a carei cornisa, la o inaltime ametitoare, nenumarate camere
video de supraveghere matura zona de acces. In fata intrarii, una din
copertinele "sic", din plexiglas, a cedat sub greutatea avalansei de zapada
si sta sa se prabuseasca. Ocolesc cu grija zona periculoasa si pasesc in
spatiul muzeal, rasufland usurat, cu speranta ca, inauntru, nimic nu-mi va
mai aminti de ziguratul fantomatic. Dupa verificarea electronica a
accesoriilor personale, mi se deschide in fata o hala neprimitoare, in
mijlocul careia troneaza, chiar langa punctul de control, "o instalatie"
din sipci de lemn si hartie, cu sparturi si perforatii. Intr-o imensa
incapere alaturata, o dubla "instalatie" video, formata din doua custi,
asezate fata-n fata, cu doua ecrane, pe care curg felurite imagini. Este
spatiul de expunere al unui grup de artisti multimedia chinezi. Cum
personalul muzeului ma avertizeaza ca ordinea de vizitare a salilor este
aleatorie, ma hotarasc sa incep cu ultimul etaj. Urc in cutia transparenta
a liftului, care ma depune plutitor la nivelul etajului 4. O noua hala, in
care cativa artisti cehi risipesc o suprafata de circa 1.000 de metri
patrati, pentru amplasarea a doua-trei aparate de proiectie, a catorva
monitoare video si ecrane, pe care se proiecteaza un personaj rontaitor de
cartofi prajiti, bule zburatoare de diferite marimi sau pereti de diferite
consistente si culori. Unul dintre autori, furat de valul modernitatii si
al afirmarii rapide, adauga pe tablita cu numele lui si o succinta
argumentatie teoretica. Astfel, o asertiune de tipul "camera de carucioare
de copii, care reprezinta intruchiparea luxului colectiv comunist (a 13-a
camera a unui bloc, care se transforma succesiv in mai multe spatii)", are
darul sa risipeasca orice banuiala de futilitate si sa confere actului
creator macar garantia unei atitudini "angajate". La etajul 3, sub un tavan
strivitor, mega-spatiul se imparte in doua sectiuni distincte: sala "Bernea
si Neagu" - experiente timpurii si sala "Artistii romani (si nu numai)
iubesc palatul lui Ceausescu!?". In sala celor doi artisti disparuti, ai
pentru prima (si ultima) oara sentimentul ca te afli intr-un muzeu. Lucrari
consistente numeric, pana la aglomerare, convergente ideatic, dar nu si
stilistic. Expunere la gramada, tablouri in ulei, piese metalice si prapuri
(Bernea), alternate cu desene si forme din lemn sau metal (Neagu), intr-o
alcatuire de tip gemelar si, in ciuda motivatiei sentimentale, fara suport
identitar. Sala a doua, imensa, pare goala, nefolosita, dar de pe cateva
mici ecrane ale altor instalatii video si de pe peretii imaculati, te
asalteaza, din nou, ca semn al demitizarii si al dispozitiei ludice, in
frangeri si ras-frangeri exorcizante, cladirea malefica a "Casei
Poporului". Dintr-o boxa audio, rasuna versurile lui Adrian Paunescu,
reluate de o multime tumultuoasa: "Traiasca Ceausescu, partidul si poporul,
traiasca libertatea, traiasca tricolorul". Te astepti ca, in spatele unui
panou, din acelasi spirit ludic si nonconformist, sa rasara statuia de
ceara a masinii de versificat adulatoare, in care, la indemnul actiunii
interactive, sa poti azvarli cu rosii putrezite, oferite ad-hoc de
generosul muzeu. Dar, cum nici un muzeu nu poate satisface orice gand
pervers al consumatorului de arta contemporana, oricat ar fi el de
impatimit si de participativ, parasesc, deceptionat, imensa sala goala cu
un imens gol in suflet si ma indrept spre etajul 2. 

Aici, pe langa "Casa Poporului", mai apare si imaginea ctitorului ei, in
persoana straveziu-albastrie sau brun pamantie (dupa caz si temperament
cromatic) a defunctului "fauritor" de civilizatie. Iar mai incolo,
coexistand pasnic cu filmul Marfa si banii, ascunsa de un paravan
protector, troneaza o panza uriasa, in care autorul Dumitru Gorzo,
demistificator si ironic, ca orice artist contemporan care se respecta,
figureaza o "Casa a Poporului" incendiata, pe langa care fug bezmetice
niste oi tarcate, scapate de sub supravegherea celor trei ciobani
mioritici, care, cu pantalonii in vine, se dedau frenetic unor actiuni
homoerotice. Recunosc, pe data, ca percutanta "mesajului" face superflua
orice pretentie de mestesug (din moment ce reactia spectatorului este una
mai mult decat viscerala, vecina cu eruptia biliara) si caut, grabit,
iesirea. Mai inainte de a savura exponatele din sticla ale unui artist
bulgar si imensele spatii goale inconjuratoare ale etajului 1, sunt chemat
de urgenta la masina parcata in fata muzeului, unde o echipa de jandarmi ma
anunta, privindu-ma suspicios, ca aparatul lor din dotare, modern si
ultrasofisticat, a detectat o substanta periculoasa si ma someaza sa
deschid masina, pentru a fi inspectata. Fiindca antigelul si uleiul de
rezerva nu fac obiectul cercetarilor, mi se comunica pertinent ca s-ar
putea ca in masina sa persiste urmele vagi de contaminare cu nitrati, de la
vreun covor scuturat de pe balcon al unui vanator sau al unui alt purtator
de arma. Cum postura de atentator periculos, cat si cea de victima inocenta
sunt spulberate de profesionalismul fortelor de securitate omniprezente,
renunt sa mai reflectez asupra criteriilor obscure de selectare a
expozantilor, asupra excesului de instalatii video, asupra grabei
deschiderii muzeului, in ciuda stadiului evident de incipienta si tatonare,
si parasesc incinta muzeala, infrant de imobilismul, atemporalitatea si
masivitatea agresiva a stabilimentului aglutinant. In minte, imi suna
cuvintele Ruxandrei Balaci, directorul artistic al muzeului, citite in
textul catalogului-program: "MNAC, in Palatul lui Ceausescu, poate fi o
provocare ultracontemporana". Oare? 
  



 



---------------------------------
Doar 3,999 lei/absorbant?
http://www.always.ro/duoaction.html




_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/