Gabriel Baldovin on Mon, 11 Dec 2006 18:44:31 +0100 (CET)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] "Dezlegare" la crima la "Galeria Noua"


 Galeria Noua are o expozitie remarcabila: Bigert &
 Bergstrom - Last Supper / Last Word. Un
 video_performance centrat in jurul unui aparent film
 documentar. In principiu filmul prezinta interviuri
 sau referinte cu/la oameni executati pe drept sau
 nedrept, condamnati la moarte sau oameni salvati in
 ultima clipa de la executie dupa ce s-a constatat ca
 nu sunt vinovati, sau cu cei implicati in acest ultim
 act.

 Filmul insa nu trebuie vazut ca un documentar gen
 "Discovery". Ar putea sa ruleze foarte bine acolo dar
 scopul sau este altul. Autorii au depus eforturi de
 a-i da forma de Discovery dar nu acesta este
 rezultatul. Discovery ar fi fost interesat nu de
 ultima masa, care ar fi un subiect periferic eventual
 tratat in cateva minute, ci de povestea detinutilor,
 relatia cu gardienii, procedurile, dezbaterile publice
 pe marginea subiectului condamnarii la moarte etc.
 Autorii nu sunt interesati de aceasta parte si nu
 conduc discut ia catre aceste directii. Reporterul
 aproape ca nu exista. Nu pune intrebari din afara
 sistemului, nu cauta audienta si spectaculozitatea, nu
 este presat de rating ci incearca sa intre in natura
 simpla a sistemului. Nucleul legilor, zona cu
 aplicabilitate maxima, tensiunea sociala maxima,
 condamnarea la moarte se dovedeste a avea o liniste
 compromitatoare. Directorul penitenciarului are o voce
 si o figura de Mos Craciun, gardianul vorbeste liber
 despre munca lui cu un soi de plictis; modul in care
 isi alege cuvintele arata un interes mai mare fata de
 reporter si, prin urmare, un inters reflexiv,
 narcisic. Asemenea prostituatei care vorbeste cu
 lejeritate ametitoare despre lucrurile pentru care
 puteai fi ars pe rug in urma cu cateva sute de ani (si
 care dau frisoane macar din acest motiv) condamnatul
 la moarte si calaul vorbesc despre situatia lor in mod
 detasat si impersonal intr-o dezumanizare
 apocaliptica. Cei intervievati vorbesc sing uri despre
 ele usori pusi in dificultate asteptand parca
 intrebarile reporterului. Aceste cunostinte vin deja
 singure, un intreg lantz de evenimente se creaza in
 mintea spectatorului urmarind filmul. Discovery este
 batut de imaginatia fiecaruia.

 Ultima supa este apogeul absurditatii. Practic
 sistemul ii ofera ceea ce el insusi isi doreste; o
 masa imbelusgata, high class, aristocratica. Lipsa de
 sens a acestei ultime si copioase mese

 se suprapune peste lipsa de sens a insusi actului
 criminal. Statistic, delicventa extrema nu se face din
 motive de supravietuire. Pentru furturi din magazine
 si alte gainarii pe care delicventii minori le fac in
 scopul traiului de azi pe maine exista inchisoarea pe
 perioada limitata; sistemul chiar se arata binevoitor
 fata de nevoile semenului sau, ii ofera asistenta, il
 primeste in casa lui, in institutia lui de
 baza--inchisoarea. Marile crime se comit nu pentru ca
 faptasul ar avea nevoie de un p umn de orez ca sa nu
 moara de foame, ci pentru ca el vrea sa se identifice
 cu marii proprietari, cu reperele financiare ale
 sistemului, pentru acumulare de averi, de bunuri care
 sa-l ridice pe criminal, sa-l afirme in high society.
 Pana si sadicul ucigas comite omorurile din influenta
 nevoii de putere absoluta asupra victimei, lucru care
 nu este o conditie a supravietuirii sale. Aceasta
 iluzorie nevoie de accensiune este un raspuns in fata
 spiritului progresist.

 Cinic este faptul ca celui ce urmeaza sa fie executat
 i se ofera o masa dupa pofta inimii. Este un joc al
 picicii cu soarecele. Ucigasul comite crima sa tocmai
 in virtutea atingerii acelui stadiu social de high
 class iar legiuitorul ii permite o bucatica din acest
 paradis. Dar un paradis pe care nu il poti savura
 deoarece el nu va ajunge niciodata la destinatie.
 Mancarurile fine dorite ca urmare a succesului crimei
 nu il va innobila pe ucigas in aceasta ultima masa ci
 il vor ucide. Ele l-au ispitit sa comita crima ele
 danseaza prin fata lui ca fata morgana in aceasta
 ultima masa.

 Subiectul este extrem de incitant si forteaza
 spectatorului intrebari. Cum se face ca sistemul
 corecteaza cu ucidere tocmai alte ucideri? Lumea
 civilizata este un teren de vanatoare: unchiul Sam il
 vaneaza slowly si sistematic pe ucigas; ucigasul isi
 vaneaza victima; politia il vaneaza pe ucigas;
 justitia il condamna la moarte si-l vaneaza de tot;
 intreg sistemul arata o ultima clementa fata de
 condamnat si ii ucide (tot fara nici un scop) un pui
 pentru ultima masa. Ceea ce frapeaza este faptul ca nu
 se mai stie cine e victima; cel care este executat,
 calaul care se comporta ca o piesa de schimb, fara
 pareri personale, legiuitorul care decide uciderea
 ucigasului, sau puiul care este victima ucigasului
 ucigasului. In intreaga disputa despre legalitatea
 sau nu a pedepsei cu moartea, despre certitudinea sau
 nu relativ la fa pta condamnatului principala victima
 pare intr-adevar, puiul, ultima masa. In acest
 conflict dintre idei, in aceasta tema de film gen
 Hollywood in care cauti un good si un bad guy filmul
 te obliga sa te intrebi ce vina are puilul. Traim in
 civilizatie where the killings never stop.

 Ultima dorinta este un gest de scuza si de impacare a
 calaului cu victima sa. Antropologia culturala
 prezinta cazuri de primitivi care venereaza si implora
 dusmanii ucisi reprezentati prin capetele, lucrurile
 personale sau altceva specific acestora. Psihanaliza a
 gasit in astfel de actiuni teama originara de
 razbunare din partea acestor victime iar ritualul de
 induplecare si impacare cu ele este o compulsie de
 reparatie.

 Filmul este asemenea unui pistol care da startul la
 crima. Calmul si politetea cu care ne ucidem reciproc
 ia nuanta camusiana. Fara regrete si fara intrebari
 metafizice asteptam cu o arma la colt semenul de care
 avem atata nevoie. Viata este intr-adevar frumoasa.
 Merita traita. Nu va sinucideti! Join society...

 La un moment dat apare pentru cateva secunde o butelie
 din care iese un furtun terminat cu un arzator aprins
 chaiar sub ea, putandu-se anticipa explozia finala. Sa
 fie acesta semnalul de start sau de end?

 gabriel baldovin
 {http://www.members.lycos.co.uk/gabald/gabriel%20baldovin.htm - http://www.members.lycos.co.uk/gabald/gabriel%20baldovin.htm}

 ______________________________________________
http://sentimente.ro
Peste 300.000 de utilizatori te asteapta.
Vino si tu!
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/