[Nettime-ro] Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal prezinta SECTIUNEA CURATORILOR TINERI

[Galeria de Arta Contemporana Muzeul National Brukenthal <galeria.de.arta.contemporana@gmail.com>]

Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal prezinta
Sectiunea Curatorilor Tineri

Scena 8: It's moving from I to It
Manon de Boer, Ben Cain, Mark Geffriaud, Ian Kiaer, Miklos Onucsan
Proiect curatoriat de FormContent

Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal
30 august- 28 septembrie 2012
Vernisaj, joi, 30 august, orele 17.00
Str. Tribunei, nr. 6, Sibiu

Orar: marti – duminica, 10.00 – 18.00

Aceasta expozitie face parte din programul omonim initiat de FormContent.
Cu un format nomad si o durata de timp limitata, It's moving from I to
It utilizeaza
fictiunea ca mijloc principal de reflectie asupra productiei culturale.
Programul preia formatul unui scenariu si se dezvolta treptat prin
introducerea unor scene care pot fi: texte, evenimente si expozitii.

Desi expozitia It's moving from I to It este plasata in mijlocul
programului, ea constituie de fapt punctul de plecare al demersului
FormContent, insumand toate elementele acestui proiect curatorial.
Translatia de la I (Eu) catre It (neutru) defineste relatia dintre autor,
procesul de creatie si material si implicatiile acesteia la nivel
auctorial. Plecand de la teoria filosofului francez Maurice Blanchot asupra
limbii, si de la ideea ca nu mai putem readuce un sens lingvistic la
originile lui sau la autor, programul extinde aceasta perspectiva de la
scriere la practici artistice. Cu un accent pus pe dezvoltarea lucrarii de
arta, expozitia adreseaza posibilitatea unui limbaj vizual autonom,
conturat de relatia fundamentala dintre artist si material, intr-un proces
de productie in care amandoi sunt co-participanti si colaboratori.

Incercarea de a lasa o urma de subiectivitate intra in coliziune cu puterea
de obiectivare a limbii si abilitatea materialului de a-si mentine
identitatea, astfel incat inevitabil un I (Eu) se transforma intr-un It
(neutru) autonom. Acest proces este complicat si mai mult de actul de a
privi, de relatia dintre privitor si lucrare si de natura schimbatoare a
raportului nostru cu obiectele. Prin actul lecturii construim ceea ce
vedem, proiectam ceea ce stim; imagini, texte, obiecte, … ca sa configuram
ceea ce se afla in fata ochilor nostri.

Aceasta expozitie este insotita de o publicatie in format digital care
cuprinde texte scrise de studentii de la programul de doctorat in arta si
curatoriat la Goldsmiths College, Londra si porneste de la un workshop
sustinut de FormContent despre It’s moving from I to It.


ARTISTI


Manon de Boer (b. 1966, India)



Think about Wood, Think about Metal (Gandeste despre Lemn, Gandeste despre
Metal) (2011) este cel de-al treilea portret cinematografic realizat de
artista intr-o trilogie despre anii ’70, alaturi de Kristel - Paris (2003)
si Resonating Surfaces (2005). Fragmente din viata si reflectiile
percutionistei Robyn Schulkowsky sunt situate in istoria muzicii de
avangarda in timpul si dupa anii ’70. Schulkowsky a lucrat cu compozitori
printre care John Cage, Karlheinz Stockhausen, Derek Bailey, John Zorn,
Frederic Rzewski si Christian Wolff.

Prin ritm si structura non-liniara a timpului, improvizatiile de percutie
ocupa o mare parte din film. Notiuni abstracte - cum ar fi memoria, istoria
sau viata - devin structuri centrale, prin experienta cinematografica.
Repetitii structurate, pauze si experienta duratei, atat prin elemente
vizuale, cat si auditive, constituie o constelatie de legaturi intre
trecut, prezent si viitor. Imaginea si sunetul isi pastreaza propria logica
temporala din care rezulta o armonie intre ceea ce a fost privit anterior
si ceea ce urmeaza dupa, intr-o alta forma.

Manon de Boer traieste si lucreaza in Bruxelles. Dintre expozitiile la care
artista a participat in ultima perioda mentionam: doCUMENTA (13), Kassel, John
Cage and... - John Cage as Visual Artist, Museum der Moderne Moenchsberg,
Salzburg (AT), Index in Stockholm (2011), Muzeul de arta contemporana din
St. Louis (2011), South London Gallery (2010), Witte de With in Rotterdam
(2008), Frankfurter Kunstverein (2008). Lucrarile ei au fost expuse
international la Bienala de la Venetia (2007), Bienala din Berlin (2008),
Bienala din Sao Paolo (2010).



Ben Cain (n.1975)



Practica artistica a lui Ben Cain se extinde de la video si sculptura la
performance si tiparituri. Lucrarea tinde sa fie performata prin
juxtapunerea dintre a spune si a face, productie si descriere, actiune si
imaginatie. Cain raspunde la conceptul It’s moving from I to It printr-o
acumulare de elemente care adreseaza in mod direct procesul de productie si
relatia noastra cu obiectele. Cu aluzie la timpul si spatiul in care se
lucreaza, la procesul de mestesug si munca manuala, Cain pune bazele unei
potentiale constructii. De asemenea, artistul activeaza o intalnire intre
obiecte si audienta prin crearea parametrilor unei conversatii fictive.

Ben Cain traieste si lucreaza in Londra. A participat in editia curenta a
Manifestei. Expozitii recente (selectie): Objects, Lesson, Galeria Vela
(2011) Croatia, Space, Time, Effort-Detail, Galeria Herbet Read (2011),
Untitled in progress, Galeria Supplement, Londra (2010), The Making of the
Means at Wiels Centre, Bruxelles (2009), A Picture Walks Out of a Place, a
Person Walks Into a Wall Site, Galeria Sheffield (2008).



Mark Geffriaud (n.1977, Franta)



Pentru expozitia It's moving from I to It, Mark Geffriaud creeaza cadrul
unui proces de restaurare pentru care lucreaza impreuna cu departamentul de
restaurare al muzeului Brukenthal. Raportandu-se la istoria cladirii care a
gazduit renumitul restaurant Unicum, artistul investigheaza posibilitatea
de a restaura atmosfera spatiului anterior utilizand ca referinta lumina si
senzatia provocata de o carte postala alb-negru. Jongland cu suprapunerile
de inteles dintre etimologia cuvantului restaurant care implica ideea de
„mancare care restaureaza“ si notiunea de restaurare arhitecturala drept o
incercare de a restaura­­ substanta unei cladiri, artistul incearca sa
determine si sa faca vizibil spiritul spatiului, sa inghete intr-o
compozitie statica o experienta subiectiva.

Mark Geffriaud traieste si lucreaza in Paris. Expozitii recente (selectie):
Walden Affairs, The Hague (2012); Opening, The Gardens, Vilnius (2012); Le
Mont Fuji n'existe pas, Le Plateau, Frac Ile-de-France, Paris (2012); Alex
Cecchetti si Mark Geffriaud: The Police Return to the Magic Shop, La
Guerre, Le Theatre, La Correspondance, Jeu de Paume, Paris (2011); Radical
Autonomy , centrum voor hedendaagse kunst, Aalst, Belgia (2011); Che Cosa
Sono Le Nuvole, Muzeul de arta moderna si contemporana, Bolzano (2010);
Hypno Show, Kadist Art Foundation, Paris (2009).



Ian Kiaer (n. UK, 1971)



Lucrarile lui Ian Kiaer sunt subiectele unui continuu proces de
fragmentare, ele nu par niciodata complete sau aduse la o concluzie. Pentru
aceasta expozitie, Kiaer prezinta doua lucrari. Ulchiro project: endless
house yellow (Proiectul Ulchiro: casa fara sfarsit galben) (2007) face
parte dintr-o investigatie continua privind casa ca model de gandire, un
format experimental de a lucra cu idei care nu au fost inca realizate, de a
proiecta solutii posibile si concepte utopice. Lucrarea este compusa
dintr-un crin pictat in acuarela, forma conceptuala a unei case de papusi
modernista, o punga de hartie si ramasite. Relatia lor face referire la
natura sintetica a vietii urbane si o stare de pierdere a unei intelegeri
confucianiste a compozitiei si a mediului inconjurator.

Conceput pentru o expozitie de pictura murala la Centrul de Pace din
Betleem, Bruegel project: bird (silver) (Proiectul Bruegel: pasare (argint)
din 2006 este parte a unui proiect artistic in desfasurare bazat pe opera
lui Bruegel, unde impresia de peisaj este creata printr-un gest minor,
motivul unei pasari din lucrarea Vanatori in zapada (1565). Cotofana
argintie poate sa functioneze pe orice perete astfel incat sa incorporeze
elemente ale mediului inconjurator in propria ei lume. Astfel se creeaza o
tensiune intre imagine - inteleasa doar ca un semn sau ca un element care
mijloceste scala - iluzie si natura prin cele mai simple mijloace.

Ian Kiaer traieste si lucreaza in Londra. Recent a expus la Muzeul de Arta
din Aspen, CO (2012), Kunstverein Munchen (2010), Fondazione Maramotti,
Milano (2011), Galleria Civica d'Arte Moderna e Contemporanea, Torino
(2009). Dintre ultimele expozitii de grup amintim: *Material Intelligence*,
Kettle's Yard, Cambridge (2009), *British Art Show 7: In the Age of the
Comet*, Nottingham Contemporary, Nottingham (2011). Lucrarile sale au fost
prezentate si la Manifesta 3 (2000), la cea de a 50-a editie a Bienalei de
la Venetia (2003), la a 4-a editie editie Bienalei de la Berlin (2006), si
la cea de a 10-a editie a Bienalei de la Lyon (2009).



Miklos Onucsan (n. 1952, Romania)



M.B.: Ce este Shortcut?
M.O.: Shortcut nu este altceva decat ceea ce se vede.
M.B.: Si ce se vede?
M.O.: Ce se vede e urmatorul lucru: covorul face parte, ca accesoriu,
dintr-o camera, dintr-un spatiu vital; in oricare spatiu vital exista niste
carari, pentru ca, si daca avem o suprafata mica sau mare, parcurgem mereu
si cu preponderenta niste trasee anume. Shortcut vizualizeaza una din
aceste carari, desacralizand astfel acel simbol si criteriu valoric al
bunastarii care este covorul persan si care era caracteristic pentru o
etapa anume a acestui perimetru geografic. Fie ca se cumpara covorul si se
punea pe perete, sa nu se murdareasca, fie era protejat intr-un mod excesiv
– nu se calca pe el, fiind acoperit cu o folie protectoare, se punea doar
daca veneau musafiri, unde se circula mai des se puneau niste panze
deasupra covorului, tocmai pentru a se evita uzura acelor zone; oricum,
a-ti cumpara un covor persan insemna, intr-o perioada, a accede la un anume
statut social – are sau nu are covor persan in casa. Pentru unii era mai
accesibil, la altii se depuneau eforturi substantiale pentru a investi in
marele covor persan.  (Fragment dintr-un interviu in lucru intre Miklos
Onucsan si Madalina Brasoveanu)
Miklos Onucsan traieste si lucreaza in Romania. Dintre expozitiile recente
mentionam: Intense Proximity, La Triennale, Paris (2012), Unfinished
Measurements, Plan B, Berlin (2011), Anthem of People’s Love, Galeria
Nicodim, Los Angeles (2011), Barricade of Dreams, Trafo, Budapesta (2011).



FormContent


FormContent este Francesco Pedraglio (n. 1981, Como, Italia), Pieternel
Vermoortel (n. 1981, Roeselare, Belgia), Anca Rujoiu (n. 1984, Bucuresti,
Romania).

FormContent este o organizatie non-profit infiintata in 2007. Stabilit ca
un project-space curatorial in Londra, a castigat recunoastere
internationala printr-o abordare curatoriala experimentala, proiecte de
colaborare si interes fata de practici artistice inovative in paralel cu
productia de lucrari noi. Dupa 5 ani de munca intensa, mai mult de 35 de
expozitii in si in afara Marii Britanii si un program de performance-uri,
evenimente, publicatii si productii noi, FormContent a decis sa isi inchida
spatiul si sa se lucreze pe programul It’s moving from I to It, un proiect
nomad de 15 luni care se dezvolta in colaborare cu artisti, scriitori,
reviste si institutii de arta.

Proiecte curatoriale anterioare includ: The Responsive Subject cu Joao
Maria Gusmao si Pedro Paiva, Ian Kiaer, Guy Mees, Gyan Panchal, Mu.Zee,
Ostend, Belgia (2011); Session_11_Press Release, (2010); The Plurality of
One cu Jesse Ash, Ed Atkins, Adam Avikainen si Maria Loboda (2010), HaVE A
LoOk! HAve a Look!, cu Irene Aristizabal, Tyler Coburn & Jeffrey K. Miller,
Fiona Banner, Book Works, Guillaume Desanges, Dora Garcia, Will Holder,
Paul Pieroni etc (2010); The young people visiting our ruins see nothing
but a style, GAM, Galleria Arte Moderna, Torino (2009).


In vremuri incerte din punct de vedere social si economic, stabilitatea si
background-ul de istoria artei pe care il ofera muzeul compun un cadru
pentru curatorii tineri. Acest context inovativ si intens, ii invata
functiile muzeului si ale galeriei si ii ajuta sa gandeasca diferit
programele lor curatoriale. In egala masura, este recunoscut ca mintile
tinere atrag audienta tanara. In acest context, Galeria de Arta
Contemporana a Muzeului National Brukenthal a lansat in 2007 Sectiunea
Curatorilor Tineri.
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/